Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
n (năroadăĕ / SH, p. 218) ,
ş (oraşă / SH, p. 301; săĕlaşă / SH, p. 191),
j (stânjăni / SH, p. 178, 292, pânjănea / SH, p. 197, jărtvi / SH, p. 62),
ţIJ (braţIJăĕ / SH, p. 219), r (murăşani / SH, p. 175, cosoară / SH, p. 292),
p (Pătru / SH, p. 180),
Ù 148 devenit z în varianta literară (buzăle / SH, p. 284; pânzăĕ / CDL, p.
93, rânzăĕ / CDL, p. 110),
ţIJ (nemţIJăsc / SH, p. 217, înţIJălegând / SH, p. 60).
Velarizarea vocalelor anterioare după grupuri consonantice este aproape
generală în textele lui Stoica de Haţeg şi C. D. Loga, pe când la Paul Iorgovici
se întâlneşte mai puţin: st, str (ostăniţIJi / SH, p. 199; blestămat / SH, p. 69,
stătornicia, stătăĕtori / PI, p. 221; estă / CDL, p. 110, cinstă / CDL, p. 116),
sp (spăriind / SH, p. 60); tr (trăcurăĕ / SH, p. 272, 307, întrăbăĕ / SH, p. 60).
Se apreciază, că, din punct de vedere cronologic, tendinţa acestei velarizări
în graiul din Banat este posterioară africatizării dentalelor palatalizate 149 .
Variantele regionale în care, faţă de limba literară, întâlnim ăĕ în loc de e,
au diverse cauze şi motivaţii:
• în prep. căĕtră: „una de căĕtră alta” / PI, p. 100, 130, 149 este vorba de
un stadiu intermediar al prepoziţiei de origine lat. contra > căĕtrăĕ > căĕtre,
în care ăĕ a trecut la e prin disimilare fonetică. Forma căĕtrăĕ se regăsea la
început în toate graiurile dacoromâneşti, însă ulterior s-a păstrat numai în
graiurile din Banat, Transilvania şi Moldova, pe când forma căĕtre reprezintă
o inovaţie a graiurilor munteneşti 150 , care s-a impus şi în limba literară unică.
În varianta literară bănăţeană, predomină varianta cu -ăĕ şi cel puţin până în
prima jumătate a secolului al XIX-lea în texte nu apare decât varianta căĕtrăĕ.
În Epistolariul lui CDL nu este consemnată niciodată;
• în unele cuvinte ăĕ este păstrat din latină, ca stadiu intermediar:
părechi / SH p. 292 (< lat. paric[u]la), păreţIJii / SH, p. 189, păriete / PI,
p. 141 (< lat. paries, -tis), lăpăĕda / SH, p. 176 (< lat. lapidare „a arunca cu
pietre”), rădicat / SH, p. 58, 180, rădicarea / SH, p. 62, rădicaţIJi-măĕ / SH,
p. 214(< lat. eradicare);
• pluralul substantivelor neutre şi feminine, al căror radical se termină
în r, se formează cu -ăĕ, în variantele nordice, inclusiv în cea bănăţeană, şi
cu -e în cele munteneşti 151 ;
148
V. Frăţilă, PDR, p. 113.
149
D. Uriţescu, Sincronie şi diacronie. Fonetismul unor graiuri din nordul Banatului, ediţia a II-a
revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, Clusium, 2007, p. 244.
150
Gheţie, BD, p. 176.
151
Ibidem, p. 160.
67