Gramatika

MARIA MICLE
II. 1. FONETICA
n secolul al XVIII-lea, varianta literară bănăţeană, dezavantajată
„Îde restrângerea activităţii culturale din această parte a ţării, îşi
menţine structura din epoca anterioară” 146 . În domeniul foneticii se remarcă
faptul că scriitorii bănăţeni de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi din prima
jumătate a secolului al XIX-lea respectă în mare parte normele variantei
literare de tip muntean din tipăriturile româneşti de la mijlocul secolului al
XVIII-lea. Fonetismele din aceste textelor analizate conţin şi similitudini
cu cele ale scriitorilor transilvăneni, iar în unele cazuri, norma munteană nu
este acceptată întru-totul 147 : mâne / SH, p. 209, 179; cânele / SH, p. 71, câni
/ SH, p. 251, deşi sunt prezente şi formele iotacizate: mâini / SH, 180, pâine
/ SH, p. 61, 176, câini / SH, p. 251. La toţi cărturarii bănăţeni găsim însă,
relativ frecvent şi forme fonetice regionale, care alternează cu cele devenite
mai târziu norme ale românei literare moderne.
Vocalism
În toate textele analizate se păstrează formele cu (e)i nesincopaţi în
cuvintele: dirept / SH, p. 275; / PI, p. 251, direge / PI, p. 139, diregăĕtorie /
CDL, p. 5, diregăĕtoriu / CDL, p. 5.
a neacc. > ă, dăĕtori, dăĕtoriu / SH, p. 209; dăĕtoria / SH, p. 226; căĕzan,
p. 202 / SH; păĕhar / SH, p. 222; păĕlisad, p. 257 / SH; Băĕsăĕrabia / SH,
p. 303; căĕfea / SH, p. 262; şăĕde / SH, p. 303; scăĕpi / SH, p. 186; stăĕi / SH,
p. 191; această caracteristică a graiului bănăţean păstrată până în prezent se
aplică şi neologismelor sau cuvintelor care vin din limba literară spre grai
(preliminăĕri / SH, p. 182; iatăĕgan, p. 221); în perioada anterioară creării
normei unice, această particularitate a graiului s-a impus în varianta literară
bănăţeană; e regăsită în toate textele aparţinătoare acestui dialect literar;
Velarizarea vocalelor e, i după consoanele dure este una dintre cele mai
constante norme fonetice ale variantei literare bănăţene.
s (săcure / SH, p. 192 / SH, 203; vasă / SH, p. 192; măĕtasă / SH, p. 179;
pusărăĕ / SH, p. 68, scoasă / SH, p. 57; rupsă / SH, p. 57, săĕ întoarsărăĕ / SH,
243, săĕcerá / SH, p. 64, săĕmăĕnat / SH, p. 58),
146
Munteanu, Ţâra, ILRL, p. 118.
147
Gheţie, BD, p. 467.
66