Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
Din 1812, Diaconovici Loga funcţionează ca profesor la Şcoala Normală
din Arad, atunci înfiinţată, împreună cu Dimitrie Ţichindeal, Iosif Iorgovici,
Ion Mihuţiu 137 .
În 1830, pe baza ordinului dat de Consiliul Militar de Curte, este numit
directorul şcolilor naţionale din Regimentul românesc Banatic şi organizează,
după propriile proiecte şcolile preparande din districtul „milităresc”.
1850, anul pensionării, va fi, din păcate, şi anul în care se stinge din viaţă.
C. D. Loga impresionează prin varietatea preocupărilor ştiinţifice şi
didactice, el fiind unul dintre cei mai culţi pedagogi ai generaţiei sale. Opera
sa cuprinde:
Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii
româneşti (1818),
Chemare la tipăĕrirea căĕrţIJilor româneşti în versuri pentru îndreptarea
tinerilor (1821),
Gramatica româneascăĕ pentru îndreptarea tinerilor (1822),
Epistolariul românesc (1841).
Din aceste scrieri răzbate talentul pedagogic şi un anume stil didacticist,
pe care autorul şi l-a format prin exersarea îndeletnicirii de profesor. Ca
trăsătură personală, observăm tendinţa sa permanentă de a norma informaţia,
de a da explicaţii pe înţelesul tuturor pentru a-şi educa cititorii (în special
tinerii) într-o anume direcţie care era, de fapt, cea a Şcolii Ardelene.
În Epistolariul românesc, ultima sa carte adresată şcolarilor, Constantin
Diaconovici Loga oferă un număr impresionant de modele de scrisori pentru
diferite împrejurări, scrisori oficiale şi particulare, texte administrative
(cereri, recipise). Toate sunt însoţite de texte teoretice minuţioase de
care am putea ţine seama şi astăzi în întocmirea unei scrisori. Din ele se
desprinde cu prisosinţă concepţia estetică a învăţatului profesor şi grija sa
pentru cultivarea limbii române, pentru aspectul ei îngrijit şi elaborat. C. D.
Loga sesizează foarte bine că acest aspect nu trebuie neglijat nici în cele mai
neînsemnate manifestări de limbă scrisă sau vorbită 138 .
Cărturarul bănăţean nu este un teoretician pe tărâmul artelor sau al
filosofiei culturii, dar prin adeziunea sinceră şi efortul său perseverent
pentru educarea poporului prin cultură, el s-a apropiat de câteva probleme
de seamă ale „măiestriei” de a grăi şi de educaţia prin frumos 139 .
137
Teodor Botiş, Istoria Şcoalei Normale (Preparandiei) şi a Institutului Teologic Ortodox- Român
din Arad, Arad, Editura Consistorului, 1922, p. 10.
138
V. Ţâra, Constantin Diaconovici Loga şi problemele limbii literare, în Constantin Diaconovici
Loga, Timişoara, TUT, 1970, p. 20.
139
I. Iliescu, Cărturarul Constantin Diaconovici Loga, exponent al Luminilor în Constantin Diaconovici
Loga, Timişoara, TUT, 1970, p. 8.
61