Gramatika

MARIA MICLE
„vinde”; ¹, ‡, notaţi, de regulă, prin ş, j: faşe „face”, treşie „trece”, jer
„ger”, trăĕjea „trăgea”; velarizarea consecventă a vocalelor anterioare după
consoanele dure: dăĕparce, săĕmn, zâc, ţIJân; păstrarea lui Û, notat dz, apărând
de puţine ori: viedz, dzâşia, dzâşie, preferându-se totuşi notarea lui z în
locul lui Û, ca în limba literară unică: zâ-i, auzâtu-s’o.
Inconsecvenţa cu care sunt notate mai ales fonetismele regionale, dar
şi termenii regionali care sunt concuraţi adesea de cei literari, precum şi
lipsa unui sistem de scriere adaptat notării corecte a fonetismelor bănăţene,
în special a spirantelor ¹, ‡, care sunt redate prin ş, j, îndepărtează limba
acestor scrieri de graiul bănăţean propriu-zis.
Desigur, în astfel de scrieri nu avem a face cu o variantă literară
propriu-zisă, ci, aşa cum apreciază Ştefan Munteanu, cu o formă de
exprimare artistică izolată în raport cu limbajul artistic românesc şi cu limba
literară unică şi unitară. Cu toate acestea, literatura în grai bănăţean rezistă
de mai bine de un secol, iar prin creaţiile unor scriitori ca Marius Munteanu,
Virgil Şchiopescu, Petru Ionică, tinde să obţină confirmarea estetică.
54