Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
I. 4. LITERATURA DIALECTALĂ BĂNĂŢEANĂ
ÎN RAPORT CU VARIANTA LITERARĂ
Spre deosebire de toate celelalte variante literare româneşti, cea
bănăţeană a continuat să se dezvolte într-o variantă mai bine
individualizată prin asimilarea unui număr mai mare de fenomene regionale
în literatura scrisă în grai bănăţean.
Literatura dialectală bănăţeană îl are ca iniţiator, în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, pe Victor Vlad Delamarina, apreciere făcută chiar
de Titu Maiorescu în „Convorbiri literare”. Marele critic considera poezia
dialectală un fenomen literar inedit 119 . Modelul său a fost preluat ulterior
de numeroşi scriitori, care au abordat genuri, teme şi motive foarte variate,
predominantă fiind însă nostalgia după lumea satului de altă dată, după
locurile şi oamenii lăsaţi în urmă, după tradiţiile şi practicile autentice
bănăţene.
Literatura dialectală a fost creată în paralel cu cea a variantei literare
unice, iar după anii ’90 a cunoscut o perioadă de revigorare. Poezia în
grai a fost promovată prin emisiuni radiofonice şi televizate, dar şi prin
cenacluri literare, precum „Gura satului”, înfiinţat în 1990, propagat prin
Radio Timişoara (primul cenaclu de acest fel, iniţiat de Marius Muntenu şi
Ion Micu).
Între reprezentanţii literaturii dialectale bănăţene nu sunt incluşi rapsozii
populari care scriu în grai, ci numai scriitori culţi din Banatul istoric. Ştefan
Pătruţ observa că „cei care au abordat acest gen de literatură nu au fost
ţărani, de regulă, ci intelectuali dezrădăcinaţi, dar care au simţit că trebuie
să se întoarcă la izvoare, la matcă” 120 .
Dacă analizăm structura lingvistică a textelor din această categorie,
începând de la Victor Vlad Delamarina şi până la Marius Munteanu, constatăm
că, pe lângă vechile norme ale variantei literare bănăţene, mai sunt utilizate
consecvent doar câteva fonetisme specifice şi numeroase elemente lexicale
bănăţene: À (< t+e, i), notat ce, ci: frace „frate”, întâlnieşce „întâlneşte”,
pofcieşce „pofteşte”; đ (< d+e, i), notat ge, gi: cagie „cade”, vinge
119
Ştefan Pătruţ, Antologia poeziei în grai bănăţean, (Colecţia Grai bănăţean, 13), Lugoj, Dacia
Europa Nova, 1999, p. 6.
120
Ibidem, p. 3.
53