Gramatika

MARIA MICLE
Prin Gramatica sa, care a cunoscut o largă circulaţie nu numai în ţinutul
Zarandului, ci şi în alte provincii româneşti din Transilvania, Banat şi chiar
din ţările române, C. D. Loga a încercat să impună şi unele norme ale variantei
literare bănăţene, pe care româna literară de mai târziu nu le-a acceptat. De
exemplu, formele: leau, leai, lea pentru iau, iei, ia; formos pentru frumos,
formele de mai mult ca perfect perifrastic de tipul am fost auzit „auzisem”
sau formele variabile ale auxiliarului a fi la perfectul conjunctivului: săĕ fiu
cugetat, săĕ fii cugetat, săĕ fie cugetat, săĕ fim cugetat, săĕ fiţIJi cugetat, săĕ fie
cugetat, iar pentru condiţionalul trecut recomandă şi o formă alcătuită din
imperfectul vb. a vrea + infinitivul verbului de conjugat: eu vream bate, el
săĕ vrea bate. Trebuie să remarcăm însă faptul că, alături de aceste forme, C.
D. Loga recomandă şi normele devenite mai târziu uzuale în româna literară
modernă 118 .
În concluzie, credem că, deşi n-a avut ponderea celorlalte variante
literare în procesul de cultivare a limbii române, totuşi „dialectul” literar
bănăţean nu numai că a existat şi a funcţionat ca un instrument elevat de
comunicare scrisă şi orală în zona de sud-vest a teritoriului românesc, dar a
avut şi perioade în care a contribut la procesul de formare a limbii române
literare: în secolul al XVI-lea a avut un rol important în emanciparea limbii
române de sub tutela slavonei cărturăreşti, iar după 1780, prin scrierile
filologice şi literare ale bănăţenilor, a contribuit, alături de celelalte variante
cultivate, la crearea limbii române literare moderne unice şi unitare.
118
Vezi şi alte fenomene relevate de V. Ţâra în C. Diaconovici-Loga şi problemele limbii literare, în
„Orizont”, XXI (1971), nr. 8, p. 84-87.
52