Gramatika

MARIA MICLE
Ca şi celelalte variante literare constituite din secolul al XVI-lea, şi în
varianta literară bănăţeană au pătruns, de-a lungul timpului, o seamă de
elemente regionale, care au fost utilizate în paralel cu cele care dobândiseră
statut de normă literară. Cele mai numeroase sunt elementele de vocabular.
Iată numai o parte dintre termenii atestaţi în scrierile din Banat: buigui
„delira”, târnaţIJ „prispă”, pogace „turtă”, vadrăĕ „găleată” 116 etc.
Dacă vom încerca să stabilim locul variantei literare bănăţene din
perioada veche a scrisului românesc între celelalte „dialecte” literare, vom
constata că aceasta a fost mai puţin viguroasă, pentru că, până la începutul
secolului al XIX-lea, o găsim în mai puţine scrieri reprezentative decât cele
apărute în alte zone culturale româneşti.
În secolul al XVI-lea, această variantă cultivată a limbii române a
dobândit o importanţă remarcabilă datorită celor trei cărturari bănăţeni:
Moise Peştişel din Lugoj, Ştefan Herce şi Efrem Zacan din Caransebeş,
care au tradus, pentru prima dată la noi, primele cinci cărţi ale Vechiului
Testament, din care, Şerban Coresi a tipărit primele două la Orăştie, în 1582.
Apariţia Paliei marca o mare izbândă a scrisului românesc, pentru că atesta
capacitatea limbii române de a reda conţinutul celei mai importante cărţi a
umanităţii. Calitatea acestei traduceri a fost apreciată şi de către cei care au
făcut să apară în 1688, la Bucureşti, cea dintâi versiune integrală a Bibliei
în limba română. Cercetările consacrate acestui moment al vechii noastre
culturi scrise 117 confirmă preluarea unor fragmente din Palie în textul tipărit
la Bucureşti.
În veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea, Banatul nu s-a mai afirmat
în scrisul românesc la nivelul la care s-au impus, pe rând, Moldova, prin
Varlaam şi Dosoftei, prin Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin,
Dimitrie Cantemir, Ion Neculce ş.a., dar mai ales prin mulţimea tipăriturilor
muntene din secolul al XVIII-lea, iar după 1780, Transilvania, prin cărturarii
Şcolii Ardelene şi prin cărţile tipărite la Alba-Iulia şi la Blaj.
Odată cu Ardealul revine în prim-planul culturii româneşti scrise şi
Banatul, prin filologii Paul Iorgovici şi Constantin Diaconovici-Loga, dar
şi prin scriitori ca Dimitrie Ţichindeal, Dositei Obradovici, Nicolae Stoica
de Haţeg. Dacă scriitorii bănăţeni de la începutul secolului al XIX-lea au
avut o contribuţie mai puţin importantă la întemeierea limbajului artistic şi
116
Ibidem, 176-186.
117
Vezi Vasile Arvinte, Normele limbii literare în Biblia de la Bucureşti (1688), în Biblia 1688, I,
Text stabilit şi îngrijire editorială de Vasile Arvinte şi Ioan Caproşu, Iaşi, Editura Universităţii „Al.
I. Cuza”, 2001, p. I-CXC.
50