Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
I. 3. RAPORTUL DINTRE DIALECTUL LITERAR BĂNĂŢEAN
ŞI CELELALTE DIALECTE LITERARE ROMÂNEŞTI
Variantele regionale cultivate ale dacoromânei din perioada veche
1. a culturii româneşti scrise, înainte de realizarea limbii literare
unitare, nu sunt limbi literare distincte faţă de româna literară unică, dar
nici simple transcrieri ale graiurilor care le stau la bază. Ele reprezintă o
exprimare elevată, scrisă şi vorbită, a graiurilor pe care le reprezintă.
Subdialectele se transmit, din generaţie în generaţie, prin viu grai, pe
când, limba literară se transmite mai ales prin scris, dar şi pe cale orală.
Aspectul scris este definitoriu pentru limba literară şi i-a permis permanenta
cizelare şi distilare a normelor şi formelor de manifestare, fiind mai uşor
de urmărit şi de modelat. În sens opus, graiurile se schimbă cu multă
greutate, sunt conservatoare. „Li s-a recunoscut de multă vreme graiurilor
şi dialectelor calitatea de a fi arhive vii ale limbii unui popor, depozitare
ale unor fapte lingvistice pe care varianta literară le-a pierdut sau nu le-a
cunoscut niciodată. De multe ori înainte de a dispărea complet din limbă,
unele cuvinte se izolează pe anumite arii, se pripăşesc în vreo expresie sau
se retrag discret în producţii literare populare” 97 .
Lexicul este compartimentul cel mai flexibil, deoarece introduce în
grai cuvinte, noţiuni noi, conforme cu epoca vorbitorilor, în acelaşi timp
pierzând multe cuvinte al căror înţeles este uitat prin dispariţia obiectelor pe
care le denumesc.
Continuând să privim comparativ graiurile şi norma literară, remarcăm
şi faptul că variantele literare regionale, care au stat la baza formării
românei literare unice, nu sunt legate neapărat de aria geografică pe care
o reprezintă, aşa cum sunt legate graiurile. Graiul este prin definiţie „un
aspect particular (local) al limbii întregului popor” 98 , pe când textele vechi,
reprezentative pentru o variantă literară a unui grai, puteau fi scrise în cu
totul altă regiune decât cea a subdialectului respectiv. Al. Rosetti observa
că: „textele netraduse, în genere bine localizate, sunt de un mare preţ, pentru
că au şanse să reprezinte limba vorbită în cutare localitate sau regiune, la un
97
Vasile Frăţilă, Contribuţii lingvistice, Timişoara, Editura de Vest, 1993, p. 239.
98
I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1961, p. 58-59.
45