Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
pururi /de-a pururea (fără sau cu particula -a); verbe: împăĕturi / împăĕtura
(încadrate la conjugări diferite) 36 . Preferinţa uzului este orientată spre prima
formă a acestor dublete.
Încă din veacul al XVI-lea s-au impus o serie de norme comune vechii
române literare, care, treptat, au fost abandonate, odată cu fixarea normelor
românei moderne. Odată cu modernizarea lexicului românesc, au fost
abandonate împrumuturile orientale, fiind înlocuite cu cele occidentale.
Româna literară modernă, unică şi unitară, s-a creat abia la sfârşitul secolului
al XIX-lea, însă normele ortografice şi ortoepice nu s-au fixat definitiv
nici astăzi. Totuşi, putem spune că din 1953 au fost eliminate o seamă de
norme duble sau triple, acceptate în cărţile normative începând din 1904
(Regule ortografice) şi 1932. Contribuţii esenţiale la procesul de unificare
a normelor limbii literare actuale au avut Iorgu Iordan, Alexandru Graur,
Flora Şuteu, Mioara Avram, Valeria Guţu-Romalo şi mulţi alţi lingvişti
români, care au scris cărţi şi studii de cultivare a limbii ori au susţinut
rubrici privind exprimarea corectă la radio şi televiziune. Chiar şi cele mai
importante lucrări normative, precum DicţIJionarul ortografic, ortoepic şi
morfologic al limbii române, 1982, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de
punctuaţIJie, 1995, conţin încă vreo câteva sute de norme paralele. Probabil
că într-un viitor previzibil se va găsi soluţia unificării depline a normelor
limbii române literare.
36
Toate exemplele au fost preluate din S. Drincu, op. cit., 2001, s.v.
31