Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
• adverbe: acolo /acolea, aici / acilea, acu / acum /acuma, acuş / acuşica,
amiazăĕ / amiazi / amiezi;
• verbe: adormi / adurmi (infinitiv), adap /adăĕp, ţIJin / ţIJiu, vin /viu, îndrept/
îndreptez (indicativ prezent, persoana I, singular), băĕut / beut (participiu);
• prepoziţii: căĕtre / căĕtrăĕ;
• conjuncţii: adicăĕ / adecăĕ, iar /iarăĕşi;
• interjecţii: aoleo! / aoleu! etc.
În Îndreptar şi vocabular ortografic 29 din anul 1932, erau eliminate o
parte din dublete şi din cuvintele ieşite din uz. În prefaţa la ediţia întâi, din
1932, S. Puşcariu şi T. A. Naum sesizau încă relativa unitate a normelor
limbii literare: „Deşi avem o tradiţie literară de cinci veacuri, rar se
găseşte o limbă mai puţin gramaticalizată decât a noastră. Libertatea de
a întrebuinţa cele mai variate forme pentru aceeaşi idee gramaticală, deşi
constituie uneori un avantaj preţios, este adesea şi un mare rău. Scriitorii, în
căutarea nuanţelor stilistice – şi mai ales poeţii, legaţi de ritm şi rimă – au
la îndemână, de pe urma acestei libertăţi, o mare bogăţie de variante. Dar
cel preocupat mai mult de a vorbi şi a scrie limpede decât de a găsi expresia
nouă, frumoasă şi impresionantă, se simte stânjenit de lipsa de precizie a
ortoepiei şi gramaticii române” 30 . Autorii Îndreptarului fac şi numeroase
recomandări, dintre care unele s-au impus în limba literară („Rostirea dupe
în loc de dupăĕ e de evitat” 31 ), dar altele au fost abandonate (forma propusă
drept corectă: nouăĕ la feminin plural a adjectivului nou, aşa cum apare în
versul lui Eminescu „Toate-s vechi şi nouăĕ-s toate” 32 nu s-a impus, rămânând
forma noi). Puşcariu şi Naum au mărturisit preferinţa pentru formele
munteneşti, în alegerea unei forme unice, în cazul dubletelor: „Într-adevăr,
limba literară română s-a adăpat în toate timpurile şi va trebui s-o facă şi
de aci înainte, din izvoarele bogate ce răsar în toate provinciile româneşti.
Exemplul marilor noştri scriitori de la mijlocul veacului trecut, care au
sacrificat necontenit provincialismele lor, trebuie să ne fie pururi înaintea
ochilor. Pentru ca limba literară să rămână simbolul cel mai curat al unităţii
neamului, s-au desbărat scriitori ca Alecsandri şi alţi moldoveni de forme
ca giur, gioc, a avé, a tăĕcé etc. (pe care le scriau aşa de la începutul carierii
29
Sextil Puşcariu, Teodor A. Naum, Îndreptar şi vocabular ortografic. După noua ortografie oficială
pentru uzul învăţământului de toate gradele, ediţia a doua, revizuită şi completată, Bucureşti, Cartea
Românească, [1937].
30
Ibidem, p. 4.
31
Ibidem, p. 17.
32
Ibidem, p. 63.
29