Gramatika

MARIA MICLE
Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, manuscris apreciat ca
datând din anii 1825-1827,
Constantin Diaconovici Loga, Epistolariul romanesc pentru facerea a
tot feliul de scrisori ce sânt în viaţIJa soţIJietăĕţIJii omeneşti la multe întâmplăĕri
de lipsăĕ, Buda, Tipariul Crăeştii Tipografii a Universităţii din Pesta, 1841.
Normele variantei literare bănăţene sunt mai bine reprezentate în textul
lui Nicolae Stoica de Haţeg, ceea ce confirmă părerea că, până în prima
jumătate a secolului al XIX-lea, manuscrisele au fost redactate în vechile
dialecte literare româneşti.
Variantele regionale ale românei vechi au avut ca puncte de legătură,
în special, modelele de limbă scrisă ale textelor religioase venind dinspre
varianta muntenească 371 , şi sud-est transilvăneană, în aria cărora au funcţionat
cele mai mari centre tipografice ale românilor (Târgovişte, Snagov, Braşov).
Ulterior, însă, când căile de circulaţie ale limbii s-au diversificat, iar scrierile
s-au laicizat, terminologia specializată din domenii precum administrativ,
juridic, comercial, militar pătruns şi s-au impus în româna literară şi din alte
direcţii, precum Banat-Transilvania. În aceste domenii, temenii care s-au
impus în norma unică veneau din direcţii diferite, cu origini multiple.
Din punctul de vedere al componenţei lexicale a variantei literare
bănăţene se identifică următoarele elemente:
- elemente dialectale, din zona ruralului, adică din graiul bănăţean,
unele păstrate până în prezent, altele dispărute, ce caracterizează regiunea,
dintre care amintim tipuri de ambarcaţiuni specifice transportului fluvial
pe Dunăre, din zona Porţilor de Fier, cunoscute şi răspândite în perioada
respectivă;
- elemente regionale culte (urbane, târgoveneşti) (literare regionale)
pătrunse în varianta regională datorită influenţelor străine, în special
germane, dar şi turceşti, sârbocroate, maghiare, odată cu evenimentele
sociale, militare, în strânsă legătură cu istoria politică a ţinutului, dar care
nu au fost acceptate de norma unică, nu s-au impus în celelalte provincii;
transformările sociale se reflectă şi în plan lingvistic şi rămân sedimentate
în componenta lexicală a limbii 372 ;
- cuvinte comune şi celorlalte variante literare, astăzi arhaisme sau
elemente populare;
371
Faţă de celelalte realizări literare regionale care s-au manifestat în mai multe tipărituri religioase,
varianta bănăţeană are ca punct esenţial de referinţă doar textul Paliei de la Orăştie (1582).
372
Vezi şi Frâncu, Neologisme juridico-administrative, p. 307.
268