Gramatika

MARIA MICLE
schelăĕ, s.f. „post; (înv.) port mic, neechipat cu instalaţii portuare
speciale, pe malul unui fluviu sau râu navigabil; punct vamal situat într-un
asemenea port (sau lângă o apă) 369 ”, „la schela Cladovii l-au căpătat” /
SH, p. 284; (< scr. skela, DSCR; în prezent se păstrează ca toponim lângă
Drobeta Turnu Severin).
Folosirea unui cuvânt, fie din grai sau din sfera limbajului administrativ
sau militar, etc., la doi sau chiar mai mulţi dintre autorii studiaţi confirmă
apartenenţa termenului respectiv la varianta regională. Asemenea exemple
sunt numeroase, iar în lucrarea noastră facem trimiteri la autorii şi paginile
din textele în care i-am întâlnit. Gradul de răspândire în realizarea literară
regională a unui cuvânt mai poate fi apreciat şi după frecvenţa folosirii în
cadrul aceleiaşi lucrări.
369
Cf. Monica-Mihaela Busuioc, Dicţionar de arhaisme, Bucureşti, ALL Educational, 2005, s.v.
266