Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
banche nove, tot de 100 şi 500, câteva mii şi le dĕte în arminţie, în mâna
arminţaşului, cu cvită şi la băi trecu”, p. 298; sens menţionat şi în DRCG;
(< germ. Bank, DN apud, DEXonline);
bani gata, expresie „bani cheş” / CDL, p. 111 (bani + gata, cf. alb. gat,
NODEX);
camăĕtăĕ, s.f. „procent, dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru
sumele date cu împrumut” / CDL, p. 52, „Banii cei împrumutaţi se chiamă
capital sau capetele. Iară ce capătă pe ei se chiamă interes (camăĕtăĕ). Aceia ce se
dă pentru siguraţie iaste ipotecă (zălog)”, p. 264; (< sl. kamat, DEX, NODEX);
capital, s.n., „bani, sumă (mare) de bani (investiţi într-o afacere); avuţie
sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere” / CDL p. 52;
„de a plăti Domniei Tale camăta pe jumătate de an de pe capitalul cel de
2000 fl.”, p. 52; „Lucrurile negoţitoriei meale aşa s-au înmulţit acum, cât îţi
pot pănă la 8000 de fl. să-ţi fac credit. Însă Domniia Ta vei avea grijă, şi vei
căuta, ca totdeauna acest Capital să fie pe întreg acoperit”, p. 201; at. 1759;
(< germ. Kapital, cf. fr. capital, DÎLRLRV, MDA, DN);
căĕparăĕ, s.n. „arvună, acont; logodnă” / SH, p. 294, „eu zişi au să-mi lasă
în 300 florinţi, au căĕpara să-mi întoarcă”, p. 295; cf. Şandru, FR; (< scr.
kapara, TDRG, Gămulescu, E. S., specific pentru Ban. şi Trans.);
chirie, s.f. „sumă plătită pentru folosirea unui lucru închiriat (locuinţă,
obiecte etc.)” / SH, p. 295; (< scr. kirija, DEX, NODEX);
confisţIJirui, a ~, „a confisca” / SH, p. 128; (< germ. konfiszieren, cu suf.
-ui, Frâncu, E.G.-A.);
contăĕ, s.f. „cont; factură”, / CDL, „Oare carele neguţitoriu întâia oară
aduce aminte unui musteriu al său de frunte, să plătească conta, pentru
negoţul ce i-au dat pe credit sau în credinţă”, p. 93; „Conte se numesc acelea
componeri scrise..., despre făcutul lucru sau despre trimisul negoţ.”, p. 261;
at. la Eminescu; (< germ. Konto, it. conto, fr. compte, MDA, s.v. cont);
coştui, a ~, vb. „a costa” / SH, p. 236; varianta coştului, a ~, vb. / SH,
p. 201; (< germ. kosten, cu suf. -ui; -ăĕlui, Frâncu, E.G.-A.);
credit, s.n. „împrumut” / CDL, „să plătească conta, pentru negoţul ce i-au
dat pe credit sau în credinţIJăĕ”, p. 93; „Un Neguţitoriu tinăr caută să capete
încrezemânt sau credit la alt Neguţitoriu”, p. 199; „Lucrurile negoţitoriei
meale aşa s-au înmulţit acum, cât îţi pot pănă la 8000 de fl. să-ţi fac credit”,
p. 201; „Eu, numai cu aceaia înţeleagere ţi-am dat pe credit, ca la hotărâtul
timp să-mi puni banii”, p. 206; at. 1837; (< lat. creditum, germ. Krädit, fr.
crédit, it. credito, MDA);
247