Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
secretariu, s.m. „funcţionar care pregăteşte lucrările şi duce la
îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister
ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic” / SH, 206, 212;
var. secretar, p. 205, 212; (< germ. Sekretar, Frâncu, E.G.-A.), care este
posterioară var. secretariu; / CDL, „Strălucitului Domn Nicolae Temeşvaru,
la Înaltul Consilium Ţintoriu de loc Crăiesc Unguresc, Secretariu, a Shoalelor
Naţionale Serbeşti şi Romăneşti Înspector Ţintoriu de Prezidium, precum
şi a mai multor lum. Comitate Assessor”, p. 253; (< lat. med. secretarius,
MDA, DN, Frâncu, Neologisme juridico-administrative, II, p. 503) termen
foarte frecvent în perioada administraţiei austriece, folosit iniţial mai ales
în formulele de încheiere a documentelor administrative, emise în limba
germană şi latină, dar pătruns şi în limba română, este frecvent folosit de
CDL în modelele sale de scrisori;
sentinţIJăĕ, s.f. „(jur.) decizie, hotărâre, verdict, (rar) judecată, (înv.) judeţ,
lege, proces” / SH, p. 220; (< lat. sententia, DEXonline);
sighil „(: pecet)”; „(învechit şi regional) sigiliu” / CDL, p. 229, 230; at.
1837; (< germ. Sigill „pecete, sigiliu”, DGR; lat. sigillum, cf. it. sigillo, MDA);
sindicus, s.n., „(ieşit din uz) reprezentant al unei instituţii, corporaţii” /
SH, „sindicus la ştathaus”, p. 195; (< ngr. σŃνδŁιχος, fr, syndic, DA);
singhilie, s.f. „hotărâre bisericească exprimată printr-un act public
(prevăzut cu sigiliu); certificat (carte) de hirotonie” / SH, glosar; varianta
synghilie, p. 187; (< ngr. σŃυγγίλιον, MDA);
solgabirăĕu, s.m. „(Trans.) pretor; funcţionar administrativ din fosta
administraţie austro-ungară (corespunzând pretorului sau primpretorului de
mai târziu” / SH, p. 228; (< mg. szolgabiró, DLRLV);
sud, s.m. „judecător; judecată” / PI, „De acolo vine că în Ţara
Românească mai toate cuvintele domniilor sânt sârbeşti, precum vodăĕ,
ispravnic, sud ş.a.”, p. 109; la Gămulescu, E. S. cuvântul este consemnat
cu sensul de „judecată”; chinez,birăĕu, jude; (< scr. sud, Gămulescu, E. S.,
TDRG); menţionat de Costin, Gr. băĕn. II, p. 182;
şef, s.m. „conducător; persoană aflată într-un post înalt, luată în raport
cu altele din subordinea sa” / SH, p. 267, 271; / CDL, „Un ofiţir mulţemeşte
la şeful său (care póte fi general sau oberşter) pentru că i-au dat îngăduinţă
(urlaub) de a merge în patria sa”, p. 86; at. în 1842 la Asachi; (< germ. Chef,
fr. chef, Frâncu; MDA dă numai etimonul francez);
ştat-hauz, s.n. „primărie” / SH, glosar, „sindicus la ştathaus”, p. 195;
(< germ. Stadthaus, DGR);
241