Gramatika

MARIA MICLE
pricinăĕ, s,f. „ceartă, dispută; cauză, motiv” / SH, p. 300; 246, 293; „Ştilstandu
în Piemont fu primejdia pricinii de căzu craiul Sardiniei”, p. 300; /
PI, p. 98; (< bg. prična, DEX);
probinţIJial, s.n. „din provincie”, „Despre organizaţia şcoalelor preparande
din probinţIJial sau paorie”, în Cuprins; (< lat. provincialis, it. provinciale,
TDRG, fr. provincial, NODEX);
proţIJes, s.n. „proces, judecată” / SH, p. 244; / CDL, „Recomendare la un
advocat sau fişcal pentru proţIJesul prietenului său”, p. 67; (< germ. Prozess
„idem”, Frâncu, E.G.-A, MDA);
public, adj. „care ţine de o colectivitate de oameni; propriu unei
colectivităţi omeneşti; car are loc în văzul lumii” / CDL, „Iară mai vârtos te
fereşte ca de foc, a scriia cuiva judeţul tău despre trebile împărăţiei, precum
despre bătăi şi realele lor urmări, despre întocmirea împărăţiei şi despre alte
orândueli ale statului public”, p. 13; (< germ. publik, DGR; < lat. publicus,
fr. public, MDA, DEXonline);
regulalnic, adj. „(înv.) după regulă, aşa cum trebuie” / CDL, „Aicea cel
ce doreşte, ca să ia îndreptare, cetească feliu de feliu de mustre a scrisorilor
regularnice din cărţile ceale tipărite, şi va vedea acolo, cum de formos au
îmbrăcat Scriitoriul cugetele sale precum”, p. 23; at: 1823; (< regulăĕ + suf.
-alnic; MDA dă varianta regularnic);
regulăĕ, s.f. „normă potrivit căreia se desfăşoară o activitate; precept” /
CDL, „Poftind neştine ca să pótă după modru bun scriia, acela deacă din
destul prin mai sus pusele reguli au luvat îndreptare, ...”, p. 24; / PI, „Regula
obligătoare din giurele naturale se chiamă lege”, p. 261; (< lat. regula, fr.
règle, MDA, NODEX);
reguli a ~, vb. „a reglementa; a regla, a pune la punct” / SH, p. 169;
(< germ. regulieren, Frâncu, E.G.-A., variantă nemenţionată în MDA);
renovi, a ~, vb. „a renova; a reînnoi” / SH, p. 66, 234; (< germ. renovieren,
Frâncu, E.G.-A.);
restanţIJie, s.f. „restanţă; (rămăşiţă de la o) plată neachitată la vreme” /
CDL, „Scrisorile acestea sânt de atare plasă, cu care aducem cuiva aminte,
făcuta făgăduinţă a o împlini, sau restanţIJia datoriei a o plăti.”, p. 91; at.
1748, cf. MDA; (< lat. restantia, fr. restance, it. restanza, DN, NODEX, cf.
mg. restancia, MDA);
scaun, s.n. „(mai ales urmat de determinări) locul, funcţia deţinută de
cineva ca membru al unei adunări (elective)” / CDL, „Titula Dicasteriilor şi
ale altor Scaune de Judecatăĕ mai mici.”, p. 235; (< lat. scamnum);
240