Gramatika

MARIA MICLE
lege, s.f. „regulă obligatorie” / CDL, „n-au potut cu pârâşul său să se
împece cu bunele, de aceaia trebue să meargă lucrul acesta la Scaunul de
Lege”, p. 68; / PI, „Regula obligătoare din giurele naturale se chiamă lege”,
p. 261; (< lat. lex, -gis, NODEX);
locţIJiitoriu, s.m. „înlocuitor” / CDL, „Crăesc locţIJiitoriu”, p. 245, sinonim
cu ţIJiitoriu de loc, „Înaltul Consilium Crăesc Ţiitoriu de loc Unguresc.
Domnului, Domnilor, Preaînduratului, Preagraţiosilor”, p. 255 (loc + suf.
-ţIJiitor, NODEX);
maghistrat, s.m. „magistrat” / SH, p. 185; at. 1717; (< germ. Magistrat,
lat. magistratus, NODEX, Frâncu, E.G.-A.);
măĕdulariu, s.n. „membru al unei instituţii, asociaţii” / CDL, p. 3; (< lat.
medullaris, DEX);
moştean, s.m. „(înv.) moştenitor, succesor, urmaş (DS); băştinaş,
autohton” / SH, p. 190, 298 / CDL, „cum că de bun gen născutul domn din
preună cu ceialanţi moşteani, ar avea voe să vindă casa cea mare din uliţa
piaţului”, p. 39; (cf. moşteni, moşan, moşnean, MDA);
nahie, -i, s.f. „(turcism învechit) unitate teritorial-administrativă
(otomană din Serbia); ţinut” / SH, p. 303; (< tc. nahiye < arab. nahija; < scr.
náhija, cunoscut şi în aromână, V. Frăţilă, Studii lingvistice, p. 178);
notar, -iu, s.m. „(ist.) secretar al unei primării rurale; persoană oficială,
învestită cu drepturi juridice, care îndeplineşte funcţii ce ţin de competenţa
notariatului” / SH, „notar al craiului unguresc”, p. 103 / CDL, „Notariul
consistoriei”, p. 32, 237; (< germ. Notar < lat. notarius, NODEX, Frâncu);
ortac, s.m. „tovarăş; părtaş la o acţiune comună; prieten, iubit, soţ” / SH,
apud Todoran; cf. Şandru, FR (Ban., Ard.); (< scr. ortak, Gămulescu, E. S.,
NODEX, DSR; < tc. ortak este considerat de Gămulescu nepotrivit pentru a
fi citat ca prim etimon pentru această arie de către DLRM);
ortăĕcie, s.f. „întovărăşire, (aici) asociere” / CDL, „De contracturi..... De
ortăĕcie”, Cuprins; (< derivat de la ortăĕci, a se ~, Gămulescu, E. S.);
pârâş, s.m. „cel care înaintează o plângere; reclamant”, „n-au potut cu
pârâşul său să se împece cu bunele” / CDL, p. 68; (< pârî, a ~ (< sl. p[â]
rìti), + suf. -âş);
pardon, s.n. „iertare; scutire de o pedeanpsă” / SH, p. 224, „pardonu
orighinal” / SH, p. 224; „18 lotri în pădure pardon au căpătat” / SH, p. 61;
(< germ. Pardon, NODEX); sinonime: graţIJie;
pardoni, a ~, vb. „a ierta; a graţia” / SH, glosar; (< germ. pardonieren,
DGR);
238