Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
clicear, s.m. „intendent, pivnicer” / SH, glosar; (< scr. kljùčāƩr „cellarius”,
Skok II, p. 104, s.v. ključ);
cociaş, s.m. „vizitiu, căruţaş, proprietar de căruţă” / SH, p. 61, 211;
(< sb. kočijaš, Gămulescu, E.S.; c.f. V. Frăţilă, Studii lingvistice, p. 177);
curir, s.m. „curier” / SH, p. 182, 244; (< germ. Kurier, Frâncu, E.G.-A.);
cuvari, s.m. „bucătar” / SH, p. 209; (< scr. kuhar „idem”, kËvar „idem”,
Skok, I, s.v. kËhati); sinonime: socaci;
dascăĕl, s.m. „învăţător (la ţară); cântăreţ în biserică” / SH, p. 215; (< bg.,
sl. daskal, NODEX); numai la SH este folosit termenul, la PI şi CDL este
înlocuit de învăĕţIJăĕtor; sinonime: uciteli;
fraiman, s.m. „călău”, / SH, p. 191, 207; (< germ. Freimann, Frâncu,
E.G.-A.; DGR); sinonime: gelat, hengheri;
forşpan, s.n. „obligaţie de a face cărături, de a da cai de poştă; cai de
schimb, de poştă” / SH, p. 192, 228; cf. foşpan, „vizitiu în serviciul unui
graf”, DRCG; (< germ. Vorspann „atelaj; ajutor”, DGR, Frâncu, Neologisme
juridico-administrative, II, p. 497);
furvezen, s.n. „cărăuşie” / SH, p. 275; (< germ. Fuhrwesen, „idem”,
DGR);
gelat, s.m. „călău (Moldova, Ţara Românească)” DLRLV / SH, p. 199,
207; at. 1771; (< tc. cellât, DLRLV); sinonime: fraiman, hengher;
gelepgiu, s.m. „(aici) negustor de oi; (în evul mediu) negustor oriental
care cumpăra vite din ţările române pentru a le vinde la Constantinopol” /
SH, p. 191, cf. gelep, MDA; (< tc. ğelepzi, MDA, cf. scr. dželepdžija,
„negustor de vite” < tc. ğelep, Skok, I, p. 471, s.v. dželep);
hengher, s.m. (: gelat) „călău; în prezent şi-a restrâns sensul la lucrător
din serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi” /
SH, p. 126; (< germ. Henker, Frâncu, E.G.-A.; în Trans. < săs. hoenger
< germ. Henker, DEXonline); sinonime: fraiman, gelat;
inginir, s.m. „inginer” / SH, p. 183, 219, 260, inginiri mapperi, s.m.
compus, „inginer cartograf”, p. 201; (< germ. Ingenieur, lat. med. ingenarius,
Frâncu; etimologii pentru alte zone: < fr. ingénieur, it. ingegnere, DN);
înstructor, s.m., „(: învăţătoriu pruncilor acasă)”, „persoană competentă
care instruieşte pe alţii” / CDL, p. 63; at. DA; (< germ. Instruktor, rs.
instruktor, fr. instructeur, MDA, DN, NODEX);
învăĕţIJăĕtor, s.m. „persoană care învaţă sau instruieşte pe cineva; dascăl” /
CDL, „Aşa diregătorul sholelor scrie învăĕţIJăĕtoriului despre ţinearea
esamenului, iară învăĕţIJăĕtoriul descrie după esamen, şi trimite relaţie despre
229