Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
Pentru că în perioada de formare a terminologiei ştiinţifice româneşti,
„limba română se găsea sub influenţa mai multor limbi de cultură, numeroşi
termeni – după cum dovedesc faptele – au fost primiţi prin intermediul
mai multor limbi” 305 . Banatul, ca regiune s-a aflat în perioada secolului al
XVIII-lea, prima jumătate a secolului al XIX-lea sub influenţa pregnantă a
germanei, şi, ca urmare, aceasta a fost aici principala sursă de împrumut a
termenilor pentru noile realităţi sociale, administrative, ştiinţifice. Putem
aduce ca exemplificare numeroase cuvinte ale căror etimoane date de
dicţionare au în vedere numai unele dintre ariile regionale ale teritoriului
dacoromânesc, când în realitate acestea erau cunoscute şi utilizate în Banat
prin intermediul germanei sau sârbocroatei:
acvaducu, s.m. „apeduct; sistem de conducte prin care se aduce apa de la
locul de captare până la locul de consum” / SH, „Pentru Orşova Vĕche; acvaducu
prin deal, la vale, cu moară făcură”, p. 174; at. 1808; (< germ. Aquädukt, DGR,
după lat. aquaeductus, MDA şi DN dau numai etimonul lat. şi fr. aqueduc);
ambasador, s.m. „persoană trimisă de cineva cu o însărcinare; persoană
care are o misiune specială pe lângă un stat sau o organizaţie internaţională”,
„soli (: ambasadori)” / SH, p. 302; varianta ambasader, -i, „ambasaderu,
solu franţuzesc”, p. 289; 69; (< germ. Ambassadeur, DGR; MDA dă numai
fr. ambassadeur, iar ca atestare: Negruzzi, 1893);
asesor, s.m. „(în trecut) aspirant la titlul de administrator; reprezentat
al poporului în unele complete de judecată” / SH, p. 300; / CDL, var.
asessor, „... precum şi a mai multor lum.[inate] comitate assessor”, p. 253; /
PI, „Domn Vichentie Lustina, arhimandrit a monastirii Mesiciului a C.
consistoriei eparhiii Vârşeţului şi a Sl. comitat a Timişorii asesor”, p. 273
(sec. al XVII-lea); (< germ. Assessor < lat. assessor, Frâncu, E.G.-A.;
MDA, DN, NODEX menţionează numai filiera franceză de împrumut: < fr.
assesseur, lat. assessor „ajutor, adjunct”); pentru zona Banatului, filiera
germană de împrumut pentru acest cuvânt este evidentă, deoarece apare la
toţi autorii analizaţi şi era răspândit în limbajul juridic austriac;
brig, pl. brigse, s.n. „bric; corabie (militară sau comercială), prevăzută
cu două catarge, cu pânze pătrate şi, uneori, cu motor” / SH, glosar; variantă
nemenţionată în dicţionarele româneşti; at. bric în 1835; (< germ. Brigg,
pl. Briggs, DGR; MDA dă ca etimologie pentru bric < eg. brick; DN, < fr.
brick, cf. engl. brig);
305
Litera z din cuvintele germane se pronunţa ţ, înainte de e, i, în loc de oclusiva c, potrivit „modei
nemţeşti”, cf. Frâncu, Neologisme juridico-administrative, p. 313.
181