Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
Multe dintre formele pronumelui de reverenţă şi formulele de adresare
întâlnite în Epistolariul lui Loga sunt considerate astăzi învechite, iar altele
nu s-au impus în limba unică şi au fost abandonate, deoarece reprezentau
adresări specifice protocolului de adresare din Imperiul Habsburgic, cu
titluri de nobleţe şi ranguri nespecifice Munteniei şi Moldovei. Dar ele
reprezentau exprimări curente în limbajul persoanelor instruite, de aceea
credem că ele reprezintă o particularitate a variantei literare bănăţene (şi
transilvănene) din secolele XVIII-XIX. Pronumele personal dânsul este
folosit exclusiv cu sens personal, mai mult, considerăm că i se poate atribui
şi valoare reverenţială.
Pe lângă celelalte virtuţi pe care le putem găsi textului Epistolariului,
o cuprinde şi pe aceea de a fi un model de exprimare politicoasă a oricărei
persoane educate. Observaţiile privind exprimarea reverenţioasă prezentate
caracterizează întreaga variantă literară bănăţeană, deşi noi am făcut o analiză
pe text în Epistolariul lui Loga. La Nicolae Stoica de Haţeg, dânsul capătă
valare de politeţe („eu după dânsul mergeam”, SH, p. 234). În scrierile sale
regăsim şi celelalte pronume de politeţe amintite de C. Diaconovici Loga.
Mai puţin se pot aprecia exprimările politicoase la Paul Iorgovici, deoarece
ObservaţIJiile nu oferă contexte favorabile urmăririi acestui aspect, autorul
abordând un limbaj ştiinţific.
Terminologie specializată
în varianta literară bănăţeană
Majoritatea cuvintelor specifice limbajului ştiinţific pot fi considerate
internaţionale 302 , deoarece sunt folosite în aproape toate limbile moderne,
unde provin din latină sau greacă ori sunt create pe baza unor elemente din
aceste limbi antice. Ca urmare, este un lucru obişnuit ca pentru numeroase
cuvinte, dicţionarele limbii române să enumere ca surse etimologice, mai
multe limbi de provenienţă, acestea indicând varietatea posibilităţilor de
pătrundere a cuvintelor noi în română, după influenţa asupra ariei geografice,
dar şi a momentului istoric.
302
Al. Graur, Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Bucureşti, Editura
Academiei Române, 1954, p. 46.
179