Gramatika

08.09.2023 Views

MARIA MICLE cu câtă observanţie preţuesc Eu pe Domnicela, şi cu câtă înţelepciune iarăşi Domnicela ştie pune în cumpăna judecării cugetele ceale scunde ale lumii”, p. 130; „Aceasta am cunoscut Eu din Scrisórea cea de bună mustră, carea strălucita Dómnăĕ în iarna trecută au fost scris la muerea mea [...]. Iartă-mă Străĕlucităĕ Dómnăĕ că cu atâta îndrăzneală am apropiiat această rugăciune a mea”, p. 134; „Aci veade tot iubitoriul de dreptate, cum că Preaosfinţia Sa ai drept, ce unele ca acelea pâre le-ai urgisit”, p. 100. Alături de mărcile de redare a politeţii amintite anterior, manifestarea acesteia prin limbaj este completată de formule de adresare compuse din adjective specifice, alăturate substantivelor ce denumesc funcţia, „diregătoria” adresantului, iar gradul de respect este sugerat şi prin cantitatea de determinante şi superlative adresate persoanei cu care se corespondează: serin, crăĕesc, preasfinţIJit, determinante pentru împărat şi prinţ: „Prea Serinului al Ungariei”, „crăĕesc moştenitor”, p. 244; preaînăĕlţIJat, determinante pentru prinţ, „Preaînălţatului Prinţ”, p. 246; preastrăĕlucit, luminat, preagraţIJios, determinante pentru ranguri nobiliare şi militare (grof, consilier aulic, general); „Prea Strălucitului Domn I. I. al luminatului comitat”, 246; preafericit, atotpreasfinţIJit, atotînduratului, preaînduratului determinante pentru cler (patriarh, mitropolit, episcop), preacinstitului (arhimandrit, protoprezbiter), cinstitului (paroh, capelan), preacuviosului (egumen), cuviosului (ieromonah): „Preafericitului, şi AtotpreasfinţIJitului întru Hs Părintelui Domnului Domn”, p. 250; „Preastrăĕlucitului şi PreaosfinţIJitului Domn”, p. 250; „Măĕrit Îndreptătoriu. Domnului”, p. 251; străĕlucit, magnific, graţIJios, înalt învăĕţIJate determinante pentru consilier crăiesc sau funcţii mai mici în armată: „Străĕlucitului, şi Magnificului Domn N. N. Ţesaro Crăeştii şi Apostoliceştii Maiestatei Consiliariu. Domnului graţIJiosului”, p. 249; „Străĕlucite şi Înalt învăĕţIJate Domnule”, p. 237; măĕrit: „Măĕritului Reghiment N. Căpitan”, p. 249; străĕlucit, pentru personalul didactic (director, inspector, profesor) înţIJelept (învăţător), zăĕlos (student), preţIJuit „Mult preţIJuite Prietene”, p. 11. Gradul de comparaţie al acestor determinante adjectivale este superlativul absolut, realizat cu adverbele prea, a tot, înalt, mult, a tot preasfinţIJitul, plasate în faţa adjectivului. În egală măsură sunt prezente adjectivele derivatele cu un prefix, care are deja sens de superlativ: arhi-. C. D. Loga îşi grupează şi aceste propuneri în ordinea ierarhică a destinatarului. În prezent, folosirea unor astfel de determinanţi este obişnuită la scară foarte redusă, numai în anumite situaţii de protocol, mai ales pentru funcţiile bisericeşti. 178

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Multe dintre formele pronumelui de reverenţă şi formulele de adresare întâlnite în Epistolariul lui Loga sunt considerate astăzi învechite, iar altele nu s-au impus în limba unică şi au fost abandonate, deoarece reprezentau adresări specifice protocolului de adresare din Imperiul Habsburgic, cu titluri de nobleţe şi ranguri nespecifice Munteniei şi Moldovei. Dar ele reprezentau exprimări curente în limbajul persoanelor instruite, de aceea credem că ele reprezintă o particularitate a variantei literare bănăţene (şi transilvănene) din secolele XVIII-XIX. Pronumele personal dânsul este folosit exclusiv cu sens personal, mai mult, considerăm că i se poate atribui şi valoare reverenţială. Pe lângă celelalte virtuţi pe care le putem găsi textului Epistolariului, o cuprinde şi pe aceea de a fi un model de exprimare politicoasă a oricărei persoane educate. Observaţiile privind exprimarea reverenţioasă prezentate caracterizează întreaga variantă literară bănăţeană, deşi noi am făcut o analiză pe text în Epistolariul lui Loga. La Nicolae Stoica de Haţeg, dânsul capătă valare de politeţe („eu după dânsul mergeam”, SH, p. 234). În scrierile sale regăsim şi celelalte pronume de politeţe amintite de C. Diaconovici Loga. Mai puţin se pot aprecia exprimările politicoase la Paul Iorgovici, deoarece ObservaţIJiile nu oferă contexte favorabile urmăririi acestui aspect, autorul abordând un limbaj ştiinţific. Terminologie specializată în varianta literară bănăţeană Majoritatea cuvintelor specifice limbajului ştiinţific pot fi considerate internaţionale 302 , deoarece sunt folosite în aproape toate limbile moderne, unde provin din latină sau greacă ori sunt create pe baza unor elemente din aceste limbi antice. Ca urmare, este un lucru obişnuit ca pentru numeroase cuvinte, dicţionarele limbii române să enumere ca surse etimologice, mai multe limbi de provenienţă, acestea indicând varietatea posibilităţilor de pătrundere a cuvintelor noi în română, după influenţa asupra ariei geografice, dar şi a momentului istoric. 302 Al. Graur, Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1954, p. 46. 179

MARIA MICLE<br />

cu câtă observanţie preţuesc Eu pe Domnicela, şi cu câtă înţelepciune iarăşi<br />

Domnicela ştie pune în cumpăna judecării cugetele ceale scunde ale lumii”,<br />

p. 130; „Aceasta am cunoscut Eu din Scrisórea cea de bună mustră, carea<br />

strălucita Dómnăĕ în iarna trecută au fost scris la muerea mea [...]. Iartă-mă<br />

Străĕlucităĕ Dómnăĕ că cu atâta îndrăzneală am apropiiat această rugăciune a<br />

mea”, p. 134; „Aci veade tot iubitoriul de dreptate, cum că Preaosfinţia Sa<br />

ai drept, ce unele ca acelea pâre le-ai urgisit”, p. 100.<br />

Alături de mărcile de redare a politeţii amintite anterior, manifestarea<br />

acesteia prin limbaj este completată de formule de adresare compuse<br />

din adjective specifice, alăturate substantivelor ce denumesc funcţia,<br />

„diregătoria” adresantului, iar gradul de respect este sugerat şi prin cantitatea<br />

de determinante şi superlative adresate persoanei cu care se corespondează:<br />

serin, crăĕesc, preasfinţIJit, determinante pentru împărat şi prinţ: „Prea<br />

Serinului al Ungariei”, „crăĕesc moştenitor”, p. 244;<br />

preaînăĕlţIJat, determinante pentru prinţ, „Preaînălţatului Prinţ”, p. 246;<br />

preastrăĕlucit, luminat, preagraţIJios, determinante pentru ranguri nobiliare<br />

şi militare (grof, consilier aulic, general); „Prea Strălucitului Domn I. I. al<br />

luminatului comitat”, 246;<br />

preafericit, atotpreasfinţIJit, atotînduratului, preaînduratului determinante<br />

pentru cler (patriarh, mitropolit, episcop), preacinstitului (arhimandrit,<br />

protoprezbiter), cinstitului (paroh, capelan), preacuviosului (egumen),<br />

cuviosului (ieromonah): „Preafericitului, şi AtotpreasfinţIJitului întru Hs<br />

Părintelui Domnului Domn”, p. 250; „Preastrăĕlucitului şi PreaosfinţIJitului<br />

Domn”, p. 250; „Măĕrit Îndreptătoriu. Domnului”, p. 251;<br />

străĕlucit, magnific, graţIJios, înalt învăĕţIJate determinante pentru consilier<br />

crăiesc sau funcţii mai mici în armată: „Străĕlucitului, şi Magnificului Domn<br />

N. N. Ţesaro Crăeştii şi Apostoliceştii Maiestatei Consiliariu. Domnului<br />

graţIJiosului”, p. 249; „Străĕlucite şi Înalt învăĕţIJate Domnule”, p. 237;<br />

măĕrit: „Măĕritului Reghiment N. Căpitan”, p. 249;<br />

străĕlucit, pentru personalul didactic (director, inspector, profesor)<br />

înţIJelept (învăţător), zăĕlos (student), preţIJuit „Mult preţIJuite Prietene”, p. 11.<br />

Gradul de comparaţie al acestor determinante adjectivale este superlativul<br />

absolut, realizat cu adverbele prea, a tot, înalt, mult, a tot preasfinţIJitul, plasate<br />

în faţa adjectivului. În egală măsură sunt prezente adjectivele derivatele cu<br />

un prefix, care are deja sens de superlativ: arhi-. C. D. Loga îşi grupează şi<br />

aceste propuneri în ordinea ierarhică a destinatarului. În prezent, folosirea<br />

unor astfel de determinanţi este obişnuită la scară foarte redusă, numai în<br />

anumite situaţii de protocol, mai ales pentru funcţiile bisericeşti.<br />

178

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!