Gramatika

MARIA MICLE
de aceaia dânsa de la Preabunul Dumnezeu ceare, ca să-ţi dăruiască sănătate
şi zile multe” / CDL, p. 155.
Faţă de textul Epistolariului, în care frecvenţa folosirii lui dânsul (dânsa)
este foarte mare, am verificat cum este înregistrat şi într-un alt text scris de un
alt bănăţean, dintr-o perioadă apropiată – ObservaţIJii de limba rumăĕneascăĕ
a lui Paul Iorgovici (Buda, 1799) şi am sesizat că, în mod surprinzător, nu
apare consemnat niciodată, iar sporadic este înregistrat pronumele personal
el/ ea, ei/ ele. Explicăm absenţa lui dânsul prin faptul că ObservaţIJiile este
o lucrare teoretică, abstractă, în care contextele nu favorizează adresarea
pentru persoane, în care este specializat pronumele în discuţie. În schimb,
frecvenţa mare din Epistolar este motivată de însăşi destinaţia sa, de ghid
pentru o exprimare aleasă, distinsă în situaţii cât mai variate.
Considerăm că, în scrierea analizată, dânsul are aceeaşi valoare de
politeţe, pentru persoana a III-a, pe care o are Domnia Ta pentru persoana a
II-a, iar remarca se poate extinde pentru întreaga variantă literară bănăţeană
din secolele XVIII-XIX.
Al. Niculescu observă că în circumstanţe oficiale solemne, de ordin
politic, religios, cultural, distanţa semantică dintre vorbitori (inferiorsuperior)
„se augmentează”, iar convenţiile cer o politeţIJe de ceremonial,
în cadrul căreia vorbitorii folosesc pronumele de ceremonial, caracterizate
de „existenţa exclusiv literară prin cadrul restrâns al circulaţiei sociale” 297 .
La distanţă de aproape două secole faţă de limba contemporană, C. D. Loga
a anticipat acest aspect al exprimării politeţii în relaţiile sociale şi chiar a propus
o ierarhizare a îmbinărilor locuţionare pronominale reverenţioase emfatice, în
funcţie de contextele protocolare şi de curtoazie aflate în moda vremii 298 :
• pentru împărat: A Sa Prea SfinţIJităĕ Maiestate, A Ta Împăĕrăĕteascăĕ
Maiestate, p. 236, „La a Sa Preasfinţită Ţesaro Crăiască şi Apostolească
Maiestate Ferdinand I”, p. 244, „Al Împărăteştii Înălţiei Tale. Al Serenitatei
Tale”, p. 242;
• pentru prinţi sau membri ai familiei împărăteşti: A ta Împăĕrăĕteascăĕ ÎnăĕlţIJie,
Clementisime, Benignisime, p. 240, Prea ÎnăĕlţIJata Domniia Ta, Prea Luminatăĕ
Domniia Ta, p. 241, A Sa Împăĕrăĕteascăĕ ÎnăĕlţIJie. Prea Serinule, p. 136;
• pentru nobili sau înalţi funcţionari, generali: MagnificenţIJia Ta, Măĕriia
Ta, Înalta Măĕriia Ta, EselenţIJia Ta, p. 242, ExcelenţIJia Sa, Preastrelucite, 54;
Ilustrisimule, p. 236; Prea Serinule, p. 136;
297
Al. Niculescu, Structura exprimării pronominale a politeţii în limbile romanice, în lucr. cit., p. 44.
298
C. D. Loga, Epistolariu, Partea a dooa. De Titulatură, p. 235-259.
176