Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
forme ale pronumelui de politeţe, considerat de către cercetători drept cel mai
complex sistem de acest fel dintre limbile romanice 283 . În prezent, cele mai folosite
forme ale persoanei a II-a sunt: dumneata, dumneavoastrăĕ, Domnia-Ta (stilul
solemn), mata, matale (vorbire populară), măĕtăĕluţIJăĕ, măĕtăĕlicăĕ, tăĕlicăĕ (limbaj
afectiv, familiar) 284 . Sub pretextul abordării unui „stil relaxat” în comunicare,
asistăm la o neglijare a distincţiei dintre dumneata şi tu, deşi modalităţile de
adresare pronominală, cu o tradiţie de secole în limba română literară, sunt un
eficient mijloc de nuanţare şi distincţie între vorbirea „reverenţioasă” şi cea
„familiară” sau între cea „oficială” şi cea „neoficială” 285 . La fel de cunoscute sunt
şi corespondentele lor pentru persoana a III-a, care constituie o caracteristică a
românei în exprimarea nuanţelor de deferenţă, folosite încă din secolul al XVIlea.
„Românul are posibilitatea de a vorbi reverenţios despre o persoană care nu
participă la conversaţie” 286 .
Pronumele de politeţe pot fi considerate un reflex în limbă al unor
elemente de mentalitate sau de orânduire socială din diverse culturi sau
epoci. C. Diaconocici Loga inventariază locuţiuni pronominale sau formule
protocolare vechi, cu grad maxim de politeţe. În prezent, doar unele se mai
folosesc, în stilul solemn, pentru persoane cu poziţii sociale sau profesionale
înalte (AlteţIJa Sa, Măĕria Sa, Majestatea Sa – pentru monarhi, EminenţIJa Sa
pentru cardinali, ExcelenţIJa Sa, pentru ambasadori) 287 .
În situaţiile obişnuite cotidiene, pentru persoane de acelaşi rang sau de rang
superior vorbitorului, Loga foloseşte în modelele de scrisori mai cu seamă
locuţiunea pronominală Domnia Ta. Pronumele dumneata şi dumnealui, adică
formele sudate a celei dintâi, apar sporadic, de câte trei ori. Substantivul domnia
este frecvent însoţit de determinanţi: luminată Domniia Ta, Prea Strelucită
Domniia Ta, p. 241. Pentru persoana a III-a, pronumele personal dânsul
sugerează politeţea şi este echivalentul lui dumneata de la persoana a II-a.
Majoritatea studiilor contemporane de gramatică 288 îl consideră pe
dânsul (dânsa, dînşii, dânsele) exclusiv pronume personal, în relaţie de
283
GA, I, p. 212.
284
Alexandru Metea, Limba română de la A la Z, Timişoara, Helicon, 1998, p. 86.
285
Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Bucureşti, Humanitas
Educational, 2000, p. 88-89.
286
Alexandru Niculescu, Individualitatea limbii române între limbile romanice. Contribuţii gramaticale,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965, p. 21.
287
Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, Bucureşti, Editura Academiei, 1986, p. 126.
288
Vezi Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Humanitas,
1997, p. 164; Narcisa Forăscu, Dificultăţi gramaticale ale limbii române, www.unibuc.ro/ ebooks/
filologie/NForascu-DGLR, Marina Rădulescu, Pronumele de politeţe, în „Limba şi literatura
română”, anul XXI (1992), nr. 3-4, p. 15.
173