Gramatika
MARIA MICLE III. 1. MĂRCI ALE EXPRIMĂRII REVERENŢIOAsE ÎN DIALECTUL LITERAR BĂNĂŢEAN Exprimarea politicoasă a fost, în toate timpurile, un indiciu asupra bunei creşteri a celui care vorbeşte, asupra gradului de instruire pe care îl are şi respectului pe care îl poartă interlocutorului ori persoanei despre care se vorbeşte. În afară de mărcile lingvistice prin care se arată consideraţia faţă de cineva, politeţea trebuie înţeleasă drept un complex de comportamente sociale, prin care se manifestă recunoaşterea existenţei celuilalt ca personalitate distinctă şi tratată corespunzător 281 . În Epistolariul românesc pentru facerea a tot feliul de scrisori ce sânt în viaţIJa soţIJietăĕţIJii omeneşti la multe întâmplăĕri de lipsăĕ, Constantin Diaconovici Loga notează cu minuţiozitate diferite mărci gramaticale ale exprimării politeţii, care se foloseau la începutul secolului al XIX-lea, în contextul politic şi social al apartenenţei Banatului la Imperiul Habsburgic. Analizând limba acestei scrieri, observăm că, în actul de comunicare, preocuparea vorbitorului de a stabili întotdeauna o distanţă discursivă faţă de persoanele la care se raportează este mult mai pregnantă decât în limba actuală. În acest sens C. D. Loga afirmă: „... Persónele cu starea şi cu Diregătoriia între sine a fi deschilinite, de unde urmează, ca şi Titulele aplecăciunii nóstre trebue încât li se cuvine să le dăm. Pentru aceasta cu bună înţeleagere să luvăm aminte, că precum graiul îl schimbăm, de după persóna cu carea vorbim, aşa şi în scris cu deschilinirea Diregătoriei şi a stării vădim reverinţa, şi arătăm aplecăciunea nóstră celui cui scriem, luvând totdeauna în socotinţă şi reducerea în carea stăm cu dânsu” 282 . Ne vom opri în primul rând asupra pronumelui de politeţe, care, între celelalte pronume personale, a avut din totdeauna calitatea de a evidenţia aspecte ale relaţiilor discursive şi sociale dintre participanţii la actul comunicării şi, în special, de a preciza raportul dintre statutul vorbitorilor în situaţii de reverenţă, complezenţă sau protocol. Limba română actuală deţine un inventar variat de 281 http://fr.wikipedia.org/wiki/Politesse: „la politesse est un ensemble de comportements sociaux, visant à reconnaître l’existence d’autrui, son droit à être différent et à être traité en tant que personne ayant des sentiments”. 282 C. D. Loga, Epistolariul românesc..., Buda, 1841, p. 235-236. Menţionăm că toate trimiterile la textul Epistolariului pe care le facem în continuare se referă la această ediţie (unica, de altfel) şi pot fi urmărite în Anexa lucrării noastre. 172
DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN forme ale pronumelui de politeţe, considerat de către cercetători drept cel mai complex sistem de acest fel dintre limbile romanice 283 . În prezent, cele mai folosite forme ale persoanei a II-a sunt: dumneata, dumneavoastrăĕ, Domnia-Ta (stilul solemn), mata, matale (vorbire populară), măĕtăĕluţIJăĕ, măĕtăĕlicăĕ, tăĕlicăĕ (limbaj afectiv, familiar) 284 . Sub pretextul abordării unui „stil relaxat” în comunicare, asistăm la o neglijare a distincţiei dintre dumneata şi tu, deşi modalităţile de adresare pronominală, cu o tradiţie de secole în limba română literară, sunt un eficient mijloc de nuanţare şi distincţie între vorbirea „reverenţioasă” şi cea „familiară” sau între cea „oficială” şi cea „neoficială” 285 . La fel de cunoscute sunt şi corespondentele lor pentru persoana a III-a, care constituie o caracteristică a românei în exprimarea nuanţelor de deferenţă, folosite încă din secolul al XVIlea. „Românul are posibilitatea de a vorbi reverenţios despre o persoană care nu participă la conversaţie” 286 . Pronumele de politeţe pot fi considerate un reflex în limbă al unor elemente de mentalitate sau de orânduire socială din diverse culturi sau epoci. C. Diaconocici Loga inventariază locuţiuni pronominale sau formule protocolare vechi, cu grad maxim de politeţe. În prezent, doar unele se mai folosesc, în stilul solemn, pentru persoane cu poziţii sociale sau profesionale înalte (AlteţIJa Sa, Măĕria Sa, Majestatea Sa – pentru monarhi, EminenţIJa Sa pentru cardinali, ExcelenţIJa Sa, pentru ambasadori) 287 . În situaţiile obişnuite cotidiene, pentru persoane de acelaşi rang sau de rang superior vorbitorului, Loga foloseşte în modelele de scrisori mai cu seamă locuţiunea pronominală Domnia Ta. Pronumele dumneata şi dumnealui, adică formele sudate a celei dintâi, apar sporadic, de câte trei ori. Substantivul domnia este frecvent însoţit de determinanţi: luminată Domniia Ta, Prea Strelucită Domniia Ta, p. 241. Pentru persoana a III-a, pronumele personal dânsul sugerează politeţea şi este echivalentul lui dumneata de la persoana a II-a. Majoritatea studiilor contemporane de gramatică 288 îl consideră pe dânsul (dânsa, dînşii, dânsele) exclusiv pronume personal, în relaţie de 283 GA, I, p. 212. 284 Alexandru Metea, Limba română de la A la Z, Timişoara, Helicon, 1998, p. 86. 285 Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Bucureşti, Humanitas Educational, 2000, p. 88-89. 286 Alexandru Niculescu, Individualitatea limbii române între limbile romanice. Contribuţii gramaticale, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965, p. 21. 287 Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, Bucureşti, Editura Academiei, 1986, p. 126. 288 Vezi Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Humanitas, 1997, p. 164; Narcisa Forăscu, Dificultăţi gramaticale ale limbii române, www.unibuc.ro/ ebooks/ filologie/NForascu-DGLR, Marina Rădulescu, Pronumele de politeţe, în „Limba şi literatura română”, anul XXI (1992), nr. 3-4, p. 15. 173
- Page 121 and 122: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN locu
- Page 123 and 124: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN bitan
- Page 125 and 126: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN cocie
- Page 127 and 128: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN iznou
- Page 129 and 130: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN prici
- Page 131 and 132: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN zbă
- Page 133 and 134: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN chilo
- Page 135 and 136: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN şi c
- Page 137 and 138: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN să a
- Page 139 and 140: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN p. 25
- Page 141 and 142: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN şup
- Page 143 and 144: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN dudă
- Page 145 and 146: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Cuvin
- Page 147 and 148: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Bohne
- Page 149 and 150: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Cuvin
- Page 151 and 152: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN conă
- Page 153 and 154: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN fânt
- Page 155 and 156: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN înco
- Page 157 and 158: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN mormi
- Page 159 and 160: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN pinţ
- Page 161 and 162: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN slug
- Page 163 and 164: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN ţIJ
- Page 165 and 166: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN nici
- Page 167 and 168: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN III.
- Page 169 and 170: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN de ma
- Page 171: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN zele,
- Page 175 and 176: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN eufon
- Page 177 and 178: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN • p
- Page 179 and 180: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Multe
- Page 181 and 182: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Pentr
- Page 183 and 184: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN direc
- Page 185 and 186: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN O car
- Page 187 and 188: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Terme
- Page 189 and 190: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN s.f.,
- Page 191 and 192: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN pră
- Page 193 and 194: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN ştil
- Page 195 and 196: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN garda
- Page 197 and 198: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Totu
- Page 199 and 200: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Totod
- Page 201 and 202: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN arţ
- Page 203 and 204: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN răst
- Page 205 and 206: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN cohor
- Page 207 and 208: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN 250;
- Page 209 and 210: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN festu
- Page 211 and 212: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN halt,
- Page 213 and 214: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN maior
- Page 215 and 216: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN ocupi
- Page 217 and 218: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN pondo
- Page 219 and 220: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN şan
- Page 221 and 222: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN sucţ
MARIA MICLE<br />
III. 1. MĂRCI ALE EXPRIMĂRII REVERENŢIOAsE<br />
ÎN DIALECTUL LITERAR BĂNĂŢEAN<br />
Exprimarea politicoasă a fost, în toate timpurile, un indiciu asupra<br />
bunei creşteri a celui care vorbeşte, asupra gradului de instruire<br />
pe care îl are şi respectului pe care îl poartă interlocutorului ori persoanei<br />
despre care se vorbeşte. În afară de mărcile lingvistice prin care se arată<br />
consideraţia faţă de cineva, politeţea trebuie înţeleasă drept un complex<br />
de comportamente sociale, prin care se manifestă recunoaşterea existenţei<br />
celuilalt ca personalitate distinctă şi tratată corespunzător 281 .<br />
În Epistolariul românesc pentru facerea a tot feliul de scrisori ce sânt în<br />
viaţIJa soţIJietăĕţIJii omeneşti la multe întâmplăĕri de lipsăĕ, Constantin Diaconovici<br />
Loga notează cu minuţiozitate diferite mărci gramaticale ale exprimării politeţii,<br />
care se foloseau la începutul secolului al XIX-lea, în contextul politic şi social al<br />
apartenenţei Banatului la Imperiul Habsburgic. Analizând limba acestei scrieri,<br />
observăm că, în actul de comunicare, preocuparea vorbitorului de a stabili<br />
întotdeauna o distanţă discursivă faţă de persoanele la care se raportează este<br />
mult mai pregnantă decât în limba actuală. În acest sens C. D. Loga afirmă: „...<br />
Persónele cu starea şi cu Diregătoriia între sine a fi deschilinite, de unde urmează,<br />
ca şi Titulele aplecăciunii nóstre trebue încât li se cuvine să le dăm. Pentru<br />
aceasta cu bună înţeleagere să luvăm aminte, că precum graiul îl schimbăm, de<br />
după persóna cu carea vorbim, aşa şi în scris cu deschilinirea Diregătoriei şi a<br />
stării vădim reverinţa, şi arătăm aplecăciunea nóstră celui cui scriem, luvând<br />
totdeauna în socotinţă şi reducerea în carea stăm cu dânsu” 282 .<br />
Ne vom opri în primul rând asupra pronumelui de politeţe, care, între<br />
celelalte pronume personale, a avut din totdeauna calitatea de a evidenţia aspecte<br />
ale relaţiilor discursive şi sociale dintre participanţii la actul comunicării şi, în<br />
special, de a preciza raportul dintre statutul vorbitorilor în situaţii de reverenţă,<br />
complezenţă sau protocol. Limba română actuală deţine un inventar variat de<br />
281<br />
http://fr.wikipedia.org/wiki/Politesse: „la politesse est un ensemble de comportements sociaux,<br />
visant à reconnaître l’existence d’autrui, son droit à être différent et à être traité en tant que personne<br />
ayant des sentiments”.<br />
282<br />
C. D. Loga, Epistolariul românesc..., Buda, 1841, p. 235-236. Menţionăm că toate trimiterile la<br />
textul Epistolariului pe care le facem în continuare se referă la această ediţie (unica, de altfel) şi pot<br />
fi urmărite în Anexa lucrării noastre.<br />
172