Gramatika

MARIA MICLE
un factor benefic pentru dezvoltarea limbii române culte. Din păcate, multe
dintre cuvintele vehiculate în această arie nu s-au impus şi în celelate variante
literare ori au fost acceptate mai târziu, abia când „poziţia” în limbă le-a
fost întărită şi prin neologisme intrate din alte limbi europene. „Principala
cauză a repartiţiei geografice restrânse a unor împrumuturi latino-romanice
o constituie filiera prin care ele au pătruns în limba română veche 275 ”.
Ideile fundamentale ale iluminiştilor români, în frunte cu Samuil Micu,
aveau în vedere scoaterea în evidenţă a latinităţii românilor şi a continuităţii
nord-dunărene a daco-romanilor, cu păstrarea creştinismului originar
latin 276 .
Din momentul formulării direcţiilor Şcolii Ardelene, relatinizarea limbii
române (literare) va urma un nou curs, conştient, organizat, prin intermediul
şcolii şi al culturii scrise, chiar dacă ulterior, aceste idei s-au transformat
în mituri, iar purismul originar a fost exagerat. În Epistolariul românesc,
Constantin Diaconovici Loga îşi exprimă actul de credinţă faţă de principiile
curentului latinist:
„De cuvinte streine, precum s-au dădat unii români, a mesteca limba
luând cuvinte de la alte neamuri: aşa românii din Ţara Ungurească mestecă
limba cu cuvinte ungureşti, cei din Bănat cu sârbeşti, iară cei din Ţara
Romanească cu greceşti. Apoi fac aceasta, nu că dóră nu ar avea limba
romanească cuvintele sale: ci au că ei nu au deplină cunoştinţă a limbii sale,
au îşi ţin mai de dică [sic!] că ştiu întrebuinţa noime de cuvinte. Noi românii
tocma nu avem lipsă de cuvinte streine, având limba strămoşilor romani,
adecă cea latinească, şi de avem vreo lipsă pentru sciinţele ceale înalte de
nescari cuvinte, de aci să luvăm, din carea şi alte neamuri se adapă, apoi
de ce să căutăm noi la izvor străin adăpare, având al românilor stremoşilor
noştri. Iată noródele ce le socotim a mai cultivate în Europa şi în ziua de
astăzi lucră a-şi curăţi limba, precum sânt franţozii şi nĕmţii.” / CDL, p. 14-
15. „...Aşa şi grecii limba sa o curăţă, şi din cea elinească o adaoră. Iară noi
românii vom îmbogăţi limba nóstră de la limba latinească, de unde îşi trage
viţa, şi la acest scop prin regulele grammaticii, şi prin ajutoriul lexiconului
pe uşor vom ajunge. O grammatică ca aceasta de mine lucrată s-au tipărit la
Buda în anul 1822. Iară lexiconul va urma.” / CDL, p. 16.
Adeziunea cărturarilor bănăţeni de la începutul secolului al XIX-lea la
ideile Şcolii Ardelene se evidenţiază în lucrările lor, pe lângă alte forme
275
DÎLRLRV, p. 21.
276
Pompiliu Teodor, Sub semnul luminilor, Cluj-Napoca, Presa Universitată Clujană, 2000, p. 7.
168