Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
III. ELEMENTE LEXICALE CULTE sPECIFICE
DIALECTULUI LITERAR BĂNĂŢEAN
Ca regiune istorică cu particularităţi etnice şi sociale distincte,
Banatul vine cu propriile contribuţii lexicale la consolidarea
românei literare unice. Din păcate, foarte mulţi termeni neologici au
fost consemnaţi în dicţionarele de referinţă ale limbii române numai cu
etimologii valabile pentru celelalte provincii istorice, Muntenia, Moldova,
Transilvania, excluzând sursele paralele de împrumut specifice regiunii
în discuţie (în special, germana şi sârbocroata). Alte cuvinte sau variante
fonetice şi morfologice ale acestora nu au fost de loc înregistrate. Analizând
materialul lingvistic, remarcăm pentru varianta literară bănăţeană un limbaj
militar, administrativ, juridic foarte bine articulat, la care îl adăugăm şi pe
cel comercial, mai binespus, cel din domeniul meşteşugurilor, meseriilor şi
al micii burghezii a epocii premoderne şi moderne, la fel de bine reprezentat.
Având în vedere contextul istoric, reromanizarea limbii române, în
Transilvania, Banat, şi Oltenia începuse înainte de acţiunea declarată
şi conştientă a reprezentanţilor Şcolii Ardelene 274 şi a curentului latinist,
prin introducerea constantă de cuvinte din latina de cancelarie sau prin
intermediul germanei în documentele administative şi juridice vehiculate
de administraţia austriacă. Aşadar, putem spune că în varianta literară
bănăţeană relatinizarea începe din secolul al XVIII-lea, prin intermediul
germanei (austriece), ca filieră de pătrundere a multor cuvinte de origine
latină. Administraţia austriacă folosea în cancelarii latina medievală savantă
ca limbă a documentelor oficiale. C. D. Loga reliefează ca un dat firesc în
Epistolariu formulări paralele în română, latină, germană şi maghiară pentru
modele de adresare în scrisori, acte către persoane cu ranguri nobiliare şi
din aparatul administrativ. Apartenenţa la acest sistem administrativ a fost
274
R. Todoran, în Contribuţii la studiul terminologiei juridico-administrative româneşti din Transilvania de
la începutul secolului al XIX-lea, în volumul Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIXlea,
vol. al III-lea, Bucureşti, Editura Academiei, 1962, p. 115 afirmă că: „prestigiul limbii latine, format în
decursul orânduirii feudale, i se adaugă, la începutul secolului al XIX-lea, admiraţia reprezentanţilor Şcolii
Ardelene, printre care se înşiră atât Samuil Micu, cât şi Vasile Aaron”.
167