Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
ţIJăĕran, adj. „(înv. şi reg.) mojic, din popor, (reg., mai ales în Ban.) paur
(DS)” / SH, p. 89, „ce era din Daţia născut, din oameni ţIJăĕrani” / SH, p. 89
(< ţIJarăĕ + suf. -an, DEX);
ţIJioi, a ~, vb. „a şuiera, a vâjâi” / SH, apud Todoran; (< ţIJiu + suf. -ui,
NODEX);
urâciune, s.f. „duşmănie; ceartă” / CDL, p. 24, 103; (< urî + suf. -ciune,
NODEX);
urdinare, s.f. „diaree”, îl glosează pe desinterie (: urdinarea, cursura) /
SH, p. 140; (< urdina (< lat. ordinare, NODEX) + suf. -re, MDA); sinonime:
cursurăĕ;
urmăĕtor, s.m. „urmaş; moştenitor” / PI, „Adevărat este că limba latinească
e moartă, [...] sânt moarte acuma la noi, urmăĕtorii aceia naţii,”, p. 231; / CDL,
p. [V], p. 74, „că luvând bani sau negoţ de la alţii, erau aşa fără de ruşine, cât
tăgăduit-au că au primit, şi nu vreau să plătească; iară alţii primind o dată de la
datoraşii săi ceale împrumutate, mai încolo îi asupreau ca de iznou să plătească;
alţii se zăuitau de ceale ce au fost, alţii au murit, şi urmăĕtorii nu ştiiau de ceale
trecute, sau nu puteau să arate.”, p. 260; (< urma, a ~ + suf. -tor, MDA);
urmealăĕ, s.f. „exemplu” / PI, „Secotire, folgen, urma din cele zise mai
nainte: de acolo nu se secote (scoate ca o urmealăĕ)”, p. 213; „La fapta cea
bună ne îndeamnă prin urmeala cea bună,”, p. 261; (< urma + suf. -ealăĕ);
vaietec, pl. vaităĕce, ,, s.n. „(Ban.) vaiet” / SH, p. 218; (< văĕiet + suf. -ec,
MDA);
vârzobi, a ~, vb. „a lovi cu vârzobul; (Olt.) a încreţi marginile unei
opinci cu ajutorul unei nojiţe trecute prin multe găuri” / SH, apud Todoran;
(< vârzob 272 + suf. -i, MDA);
văĕdire, s.f. „dovadă, evidenţă” / CDL, p. 14; (< văĕdi (< sl. vaditi,
NODEX) + -suf. -re);
vionel, adj. „vioi” / CDL, p. 134; (< viońĦ „vioi” + suf. -el);
zăĕcăĕtoare, s.f. „lagăr” / SH, p. 271; (< zace + suf. -ăĕtoare, NODEX,
MDA); sinonime: lagher;
zăĕposti, a ~, vb. „a posti” / SH, „... în vârfu muntelui Cernii Vir au
zăĕpostit”, p. 242; (< zăĕpost);
zăĕpostit, s.n. „(Ban.) lăsata secului” / SH, glosar; „zăĕpostitu Săntă-
Măriei”, p. 242; „zăĕpostitul Crăciunului”, p. 219, „zăĕpostitul de carne”,
p. 219; (< substantivizarea participiului vb. zăĕposti);
272
Vârzob, s.n. „(Ban.) sac, cu marginile din lemn, largi, din care se hrănesc caii atunci când sunt
înhămaţi la căruţă, ataşat de ruda căruţei”.
163