Gramatika

MARIA MICLE
şicui, a se ~, vb. „(aici) a se şti comporta, prezenta; a se împodobi cu
şic” / SH, p. 190 (şic „foiţă din metal, mai ales staniol, care se aplică ca
podoabă pe unele haine femeieşti”; at. Anon. Car.; (< şic (< scr. šik, mg.
sík) + suf. -ui, MDA);
târban, s.n. „(Ban.) stomac (la vite) / SH, p. 287; (< et. nec., probabil
*tîrbăĕ (< scr. trba, MDA) + suf. -an, ca în burtan (< burtăĕ), v. DSB, IV,
p. 216); sinonime: rânzăĕ, stomah, foale;
tăĕbăĕrean, sm. „ostaş dintr-o tabără” / CDL, p. 114; (< tabăĕrăĕ + suf. -ean);
tăĕlpel, s.m. „încălţăminte uşoară” / CDL, „Pentru fecioara jupânului cea
mică una pereache de tăĕlpei”, p. 263; (< talpăĕ (< mg. talp, NODEX) + suf.
-el, MDA);
tăĕtâne, s.m. „tată”, / SH, „Carele odată tăĕtâni-săĕu într-o nevoe ajută şi-l
scoasă, însă la urmă l-au izdat”, p. 69; / CDL, „Scrii frîţâne-tău la Pesta,
că au venit tată-tău de la Bucureşti; acum venirea tăĕtâne-tăĕu estă materia
scrisorii tale”, p. 10; (< tatăĕ + suf. -âne);
tinos, adj. „noroios” / CDL, „atuncea au fost timpul aurit, iară acum e
tinos”, p. 111; (< tinăĕ „noroi” (< sl. tina, TDRG) + suf. -os);
toni, a ~, vb. „a podi; a îngrămădi butoaie” / SH, p. 176, „că fiind Chĕia
unter-minită, pre dedesupt cuptorită, cu vase de prau umplută, [...] l-au
podit, l-au tonit”, p. 176; (< ton „butoi” (< germ. Tonne, MDA) + suf. -i);
trâmbicer, s.m. „(înv.) trâmbiţaş” / SH, apud Todoran; (< trâmbiţIJăĕ +
-er, MDA);
tupăĕi, a ~, vb. „(Ban.) a face zgomot; a bate pe cineva” / SH, p. 220;
„Auzirăm că căzu ceva şi tupăĕe,strigă, să vaită”, p. 220; (< interj. tup + suf.
-ăĕi, MDA);
tutăĕi, a ~, vb. „a aduce injurii, ocărî (pe cineva); a alunga” / SH, p. 298;
(< de la interj. tut 271 + suf. -ăĕi, MDA);
ţIJârăĕ, o ~, locuţiune adverbială „puţin” / SH, apud Todoran, „uşa o ţIJârăĕ
crăpată ţinea”, p. 223; / PI, „o ţIJârăĕ mutată pronunţie” p. 152, 144; (< interj.
onomatopee ţIJâr, NODEX; aut., cf. alb. ther-, Brâncuş, Vocab. aut., p. 150);
ţIJăĕpligăĕ, s.f. „(Ban., Olt.) bucată (mică) de lemn, de obicei ascuţită la un
capăt” / SH, p. 71; (< ţIJeapăĕ + suf. -ăĕligăĕ, MDA, sv. ţIJepeligăĕ);
ţIJăĕran, pl. ţIJăĕrăĕni, s.m. „(înv.) nume dat în Banat şi Transilvania
locuitorilor din Ţara Românească şi Moldova înainte de 1918; (Ban.) nume
dat locuitorilor din Ţara Românească, stabiliţi în unele regiuni din Banat;
bufeni” / SH, glosar; (< ţIJarăĕ + suf. -an, MDA);
271
Folosit pentru alungarea porcilor.
162