Gramatika

MARIA MICLE
Cuvinte de origine maghiară
armiţIJie, s.f. „vamă, taxă de intrare în târguri, pieţe, plătită de cei care
vindeau produse; taxă la barierele oraşului, la poduri, bâlciuri” / SH, p. 262,
„controlorului armiţIJie” / SH, p. 295, 298; cf. ALR II, serie nouă, vol. III, h.
907, termen specific graiului bănăţean; (< mg. harmincad, DSB, II);
beteşug, s.n. „neajuns fizic; infirmitate; boală” / CDL, Cuprins, p. 150;
(< mg. betegség, NODEX, DSB III); sinonime: lingoare;
birăĕu, s.m. „primar (la sate); judecător” / CDL, p. 191; cf. Şandru, FR;
(< mg. biró, DSB III); sinonime: chinez, jude;
bireşi, s.m. „argaţi, slugă care lucrează la vite” / SH, p. 254; (< mg.
béres, DSB III);
bumb, s.m. „nasture” / SH, p. 181, Tudoran; cf. Şandru, FR (Ardeal); (< mg.
gomb, NODEX, CADE (Mold., Trans.), Frăţilă, Târnave.T.G., Gl. Munt.);
catanăĕ, s.f. „(reg.) persoană care îşi îndeplineşte serviciul militar sau
care face parte din armată; soldat; ostaş” / SH, p. 192; / CDL, căĕtanăĕ,
„Scrisoare de rugăciune, prin carea tatăl ceare de la generalul slobozenie
fiiului său din căĕtane”, p. 54; cf. Şandru, FR (Ban., Ard.); (< mg. katona,
NODEX);
căĕlitcăĕ, s.f. „colivie, cuşcă” / SH, glosar; at. în Anon. Car.; (< mg. kalitka,
TDRG, întâlnit în Ban., Trans., Maram.);
celui, a ~, vb. „a înşela, a păcăli; a amăgi” / SH, p. 223, cf. DRCG;
(< mg. csal, TDRG; < mg. csalni, MDA);
chilin, adj. „distinct, divers, deosebit” / SH, p. 56, 294; / CDL, „chiline
întocmiri”, p. 33; / PI, „chiline naţii au chiline cuvinte”, p. 126; (< mg.
külön, TDRG; cf. chilin „neîntrerupt”, Costin, Gr. băĕn. II, p. 63); de la el
s-a format prin derivare deschilinare, s.f. / PI, p. 114, „Cu aceste particule
sânt împreunate cuvintele şi în limba veche, îns cu această deschilinare...” /
PI, p. 115;
ciopor, s.n. „turmă, cârd, grămadă” / SH, p. 176; (< mg. csoport(t), NODEX);
dăĕrăĕb, s.n. „bucată” / SH, p. 228; varianta darab, apud Todoran; pl. dăĕrabe,
p. 176, p. 238; / PI, „un dăĕrab mic”, p. 197; cf. Şandru, FR (Ard.); (< mg. darab,
DEX, TDRG, CADE (Trans., Olt.), Frăţilă, Târnave.T.G., Gl. Munt.);
drot, s.n. „fir metalic având diferite întrebuinţări; sârmă” / SH, p. 297;
(< mg. drót, NODEX, DEX);
142