Gramatika

MARIA MICLE
Cuvinte de origine turcă
afion, s.m., „opiu” / SH, p. 238, 322; (< tc. afyon, < mg. áfion, DSB, vol.
I, exemplifică acest cuvânt, chiar cu un fragment din SH, îl identifică şi în
Anon. Car.; DA, CADE, MDA); v. afionatăĕ „anesteziată”, în Gl. Olt.);
arambaşăĕ, s.m. „(înv. şi reg.) căpitan de hoţi sau de haiduci” / SH, p. 80;
hăĕrăĕmbaşi, p. 220; cf. Şandru, FR; (< tc. haram-başi, DEX; < scr. (h)arambaša,
DSB, II, apud Gămulescu, E. S. p. 139); sinonime: oberarambaşăĕ / SH, p. 269;
cafenea, s.f. „local public unde se consumă cafea, ceai, băuturi alcoolice
şi prăjituri; cafenea” / SH, p. 232; (< tc. kahvehane, ngr. kafenés, DEXonline);
caic, s.n. „ambarcaţiune îngustă, cu capetele ascuţite şi cu două catarge;
luntre (pescărească) uşoară, lungă şi îngustă, încovoiată la capete” 253 / SH,
p. 175; (< tc. kayak, NODEX);
calfăĕ, s.f., „(înv.) muncitor calificat care, după o perioadă de ucenicie, era
obligat să mai lucreze un timp în atelierul patronului” / CDL, p. 60; „Un neguţitoriu
recomândă altui neguţitoriu pe calfa săĕu”, p. 219; (< tc. kalfa, NODEX);
căĕfea, s.f. / SH, p. 232, 262; (< tc. kahve, NODEX, MDA); faptul că
la SH regăsim varianta cafea şi nu cafe, notată la CDL, specifică graiului
bănăţean şi de origine scr., susţine ideea că multe dintre cuvintele întâlnite
la SH au fost împrumutate direct din turcă, nu prin intermediul sârbei;
căĕpeneag, s.n. „(Banat, Transilvania) manta militară; manta de ploaie” /
SH, p. 241; pl. căĕpenegele; cf. Şandru, FR, „haină lungă şi largă”; termenul
este consemnat şi în graiurile din Muntenia, cu sensul de „lemnărie, schelet
de lemn care susţine acoperişul casei; cămaşă ţărănească” (Gl. Munt.);
(< tc. kepenek, mg. köpenyeg, MDA, cf. DECG);
cealma, s.f. „(în unele ţări orientale) acoperământ pentru cap format
dintr-o fâşie de stofă care se înfăşoară în jurul capului; turban” / SH, p. 248;
(< tc. çalma, NODEX);
ceam, pl. ceamuri, s.n. „ambarcaţiune de transport; luntre mare, şlep” /
SH, p. 171, 231; (< tc. çam, NODEX, Gămulescu, E. S., acelaşi autor îl dă
şi pe ceamăĕţIJ „(Ban.) luntriţă” < scr. çamac 254 );
cerec, s.n. „sfert sau jumătate (la împărţirea peştelui)” / SH, p. 199;
(< tc. çeric, MDA);
253
Termenul este menţionat şi într-o scrisoare din 1770, trimisă de la Mehadia de un comerciant
altui coleg de breaslă, în Dumitru Furnică, Din Istoria comerţului la români. Mai ales băcănia.
Publicaţiune de documente inedite 1593-1855, Bucureşti, Atelierele Grafice Socec, 1908, p. 23.
254
Ceam este împrumutat direct din turcă, ceeea ce confirmă părerea că multe cuvinte ce par împrumutate
în Banat prin filieră sârbocroată au pătruns direct din turcă.
132