Gramatika

MARIA MICLE
casii”, p. 134; p. 62, 93, 264; (< scr. dućan, Gămulescu, E.S.; < tc. dűĸkkan,
NDULR, s.v. dugheanăĕ);
dugae, s. „prăvălie” / SH, glosar; (cf. şi scr. duganja „kovačnica”; cf. şi
alb. dugajë „dugean”, Skok, I, s.v. dùćāƩn; et. nec., MDA);
duhan, s.n. „(Ban., Trans.) tutun” / SH, p. 186; / CDL, „Preţul duhanului
deodată aicea au căzut”, p. 214; (< scr. duhan, TDRG, Gămulescu, E. S.;
< tc. duhan, < mg. dohany, TDRG);
dulete, s.n. „dovleac” / SH, „şi pe coş adunând dovleţi, duleţIJi, ludăi,
curcubete, ...”, p. 258; (< scr. dulek, < tc. dölek, Gămulescu, E. S.); sinonime:
ludae / SH, glosar;
fa, interj. pop. „se foloseşte ca adresare către o persoană de sex feminin”,
„Scoală-te, fa, du-te, că-i păcat” / SH, p. 290; at. 1852 (scurtat din fa[tăĕ] şi
influenţat de măĕ, MDA, DEX);
fucie, s.f. „(Ban., Olt.) butoiaş, fedeleş” / SH, „câte un hacov de vin şi
fucie de răchie acolo ţânea”, p. 195; (< scr. fučija, Gămulescu, E. S.);
gârgăĕ, în ~, s.f. „spate, cârcă” / SH, p. 266; (< scr. krke, NODEX, DEX);
gelepgiu, s.m. „(aici) negustor de oi; (în evul mediu) negustor oriental
care cumpăra vite din ţările române pentru a le vinde la Constantinopol” /
SH, p. 191, cf. gelep, MDA; (< tc. ğelepzi, MDA, cf. scr. dželepdžija,
„negustor de vite” < tc. ğelep, Skok, I, p. 471, s.v. dželep);
gidăĕ, s.f. „ciocan, toporaş, ciomag scurt şi gros” / SH, p. 110, glosar;
(< sb. džïda şi džìda „lance, suliţă scurtă”, Tomić DSR, I);
glodi, a ~, vb. „a roade, a jena, a stânjeni” / SH, glosar, menţionat în
Costin, Gr. băĕn. II, p. 101; DRCG (scr. glodati, rs. глодатъ, MDA);
gosti, a se ~, vb. „(Ban., Trans.) a petrece în ospeţie; a se ospăta”, săĕ
gostea / SH, p. 231; (< scr. gostiti, TDRG, Gămulescu, E. S.);
hacov, s.n. „unitate de măsură pentru capacitate, echivalentul a 56
l; butoi de mărime mijlocie, mai mare decât balerca” / SH, p. 195, 266;
variantă a lui acou; (< scr. akov, Gămulescu, E. S., TDRG);
hârte, s.m. „şoarece” / SH, 279, „turcii cetăţii ce şedeau în casemate
supt pământ, cu hârţIJi, şocaţIJ, soboli să încuiba, neavând lemne de a-şi face
foc, lumină în întunerec”, apud Todoran, at. Anon. Car.; (< scr. hrčlak, mg.
harec, MDA), menţionat în DRCG;
izda, a ~, vb. „a trăda, a denunţa” / SH, „Carele odată tătâni-său într-o
nevoe ajută şi-l scoasă, însă la urmă l-au izdat”, p. 69; (< scr. izdati, DSCR,
cf. izdăĕni, a ~, vb. „a se despărţi, a părăsi”, Costin, Gr. băĕn. II, p. 114;
Gămulescu, E. S.);
126