Gramatika

DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN
ARGUMENT
Studiul nostru porneşte de la teoria dialectelor literare, formulată de
către G. Ivănescu, în Problemele capitale ale vechii române literare,
Iaşi, 1947, potrivit căreia norma literară unică actuală s-a format pe baza
mai multor dialecte literare (rotacizant, muntean, moldovean, transilvănean,
bănăţean) şi nu doar a unuia singur, cel muntean.
Plecând de la acest model de abordare a evoluţiei românei literare,
ne propunem să verificăm şi să argumentăm existenţa dialectului literar
bănăţean, prin analiza unor texte din perioada anterioară unificării
variantelor literare. Caracteristicile distinctive ale unei variante regionale
vin, în special, din direcţia graiului, adică al aspectului spontan, neelaborat
al limbii, şi au o pondere mare, aşa cum s-a dovedit a sta lucrurile şi la
nivelul limbii scrise în Banat. Diferenţierea între variantele literare este
dată şi de influenţele lingvistice, sociale şi culturale şi ale naţiunilor cu care
regiunile dacoromâneşti se învecinează şi au venit în contact în perioada lor
de formare, de factorii politici dictaţi de marile puteri sub autoritatea cărora
s-au aflat Ţările Române vremelnic ori pentru un timp mai îndelungat,
diferite de la o regiune la alta.
Înainte de a purcede la prezentarea caracteristicilor definitorii pentru
varianta literară bănăţeană, am considerat necesare câteva preliminarii
teoretice, prin care să stabilim terminologia adecvată pentru denumirea
manifestărilor regionale ale limbii române literare vechi şi moderne, până
la mijlocul secolului al XIX-lea, când acestea se contopesc într-o normă
unică cultivată, ce estompează tendinţele de particularizare pe regiuni ale
exprimării culte. Termenul dialect literar poate fi preferat în exprimarea de
specialitate celui de variantăĕ, specificând că cel de-al doilea are înţeles mai
general. Unul dintre cele mai recente studii pe tema întrebuinţării noţiunii
de dialect 1 arată că acest termen nu trebuie să fie „acaparat” exclusiv de
domeniul dialectologiei, ci poate primi determinate (ca literar) ce îi permit
1
Vasile D. Ţâra, Despre teoria dialectelor literare, în Societatea Română de Dialectologie, Lucrările
celui de-al XII-lea Simpozion Naţional de Dialectologie, Baia Mare, 5-7 mai 2006, Cluj-Napoca,
Editura Mega, 2006, p. 67-75.
11