Gramatika
MARIA MICLE - inversiunea între auxiliar şi participiu, dacă predicatul era la un timp compus, - inversiunea între subiect (exprimat prin pronume personal sau substantiv) şi predicatul exprimat printr-un verb la un timp simplu, la forma interogativă sau exclamativă: „El în negoţitoriia mea cea mică destule cunoştinţe au adunat; însă nu ştiu [dacăĕ] întrebuinţIJeaze-le el acestea acum după puterile sale, au ba. Cum eşti Domniia ta cu ajunsul îndestulat? Pórtăĕ-se după dămăndăciunea şi rânduiala D. Tale? Împlineşte el acurat, şi după cuget lucrurile lui încredinţate?”, CDL, p. 218. Aceste inversiuni se folosesc întotdeauna în propoziţiile interogative sau exclamative: la Constantin Diaconovici Loga, Epistolariu: „Cerceteazăĕ-vă Dumnezeu cu aceaia bucurie, care o pofteşte inima vóstră”, CDL, p. 154; „[...] putea-voi să-i încred negoţ de 3000 de fl. [...] , ori fi-va cu sfat, ca să-i dau negoţ de banii cei pe un timp lung ca acela?” / CDL, p. 40; „Plăĕti-va?”, „Spusu-ţe-am că-ţi plătesc?” / SH, p. 205 „Că întrebându-mă mânca-voi ceva: Mânca! Bea-vii răchie? Ba! Dară vin? Bea!” / SH, p. 221. Inversiunea auxiliarului cu participiul sau infinitivul verbului de conjugat, la timpurile compuse şi inversiunea pronumelui cu verbul la timp simplu, în propoziţiile interogative, exclamative sau în vorbirea indirectă liberă este o caracteristică a topicii românei literare vechi, inclusiv a variantei bănăţene. În româna literară veche, interogaţia retorică are drept marcă adverbul au „oare”, care precede verbul: „Au nu se născu omul gol, slab, lipsit de tótă ajutorinţa [...]?” / CDL, p. 1; „Au aşa să-ţi petreci viaţa?” / CDL, p. 108. În multe exemple este însoţit de adverbul doarăĕ: „Au doarăĕ nu ne estă slobod a spune aceaia ce vrea să vorbească inima?”, p. 140; „Au dórăĕ ţe-ai perdut creerii? Nu vezi că de abea poţi singur trăi, apoi gândeşti încă să te însori.” / CDL, p. 111; „au doarăĕ e mai bine cum treeşti acum?” / CDL, p. 118; „O tu! – au doarăĕ să te mai numesc Eu pre tine că eşti Fica [sic!] mea?” / CDL, p. 123. În subdialectul bănăţean, lui au cu valoare de adverb îi corespunde particula o, cu aceeaşi valoare morfologică, iar în limba literară unică (arareori folosit) ori, pe care îl semnalăm în textul Epistolariului: „Ori estă aşa?”, p. 102. 106
DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN II. 3. LEXICUL. REGIONALIsMELE ÎN TEXTE LITERARE BĂNĂŢENE Persistenţa în subdialectul bănăţean actual a multor cuvinte menţionate în textele secolelor XVI-XIX arată strânsa dependenţă pe care a avut-o varianta literară regională faţă de grai. Norma literară unică s-a detaşat de regionalisme, în favoarea termenilor cu o răspândire mai mare sau a celor promovaţi de marii scriitori ai secolelor XIX-XX. În româna literară veche, însă, graiurile vorbite reprezentau o sursă esenţială pentru mijloacele de comunicare în scris; dialectele literare teritoriale sunt impregnate cu trăsăturile fonetice, morfologice, lexicale ale graiurilor corespunzătoare ariei lor de manifestare. Graiul a pătruns în mod spontan şi firesc în limba scrisă, manifestându-şi influenţa în toate compartimentele sale. Gh. Bulgăr aduce ca argument pentru această intromisiune inevitabilă a subdialectelor în limba cultă faptul că, persoanele implicate în producerea de documente scrise, aparţineau adesea mediului popular: „actele administrative se redactau de obicei de secretari proveniţi din mediul popular, aşa încât e normal ca, din punct de vedere fonetic, scrisul lor să reflecte influenţa graiului vorbit. [...] Forme vechi şi populare apar în mare număr şi în gramatică” 237 . Dar, dominate sunt elementele lexicale. Normele specifice ce ne permit să vorbim despre variante literare teritoriale provin, în special, din două direcţii: cea a graiurilor şi cea a limbilor sub incidenţa cărora s-au aflat împrumuturile dintr-o zonă. Originea cuvintelor din subdialectul bănăţean trimit la următoarele surse: elemente de origine autohtonă, latină, slavă veche, sârbocroată, bulgară, turcă, maghiară, germană, neogreacă, ucraineană, rusă, poloneză, franceză, italiană, formate pe teren românesc (prin derivare şi compunere). Verificând în ALR şi NALR-Banat ariile de răspândire a termenilor regionali selectaţi în lucrarea noastră, am constatat că aceştia se găsesc în întreg spaţiul subdialectului bănăţean, nu numai din zona de origine a autorilor textelor analizate. 237 Gh. Bulgăr, Despre limba documentelor administrative la începutul secolului trecut (1800-1820), în volumul Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea, vol. al III-lea, Bucureşti, Editura Academiei, 1962, p. 92. 107
- Page 55 and 56: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN I. 5.
- Page 57 and 58: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN iezui
- Page 59 and 60: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Damas
- Page 61 and 62: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Din 1
- Page 63 and 64: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN la mu
- Page 65 and 66: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN II. E
- Page 67 and 68: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN n (n
- Page 69 and 70: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN i >
- Page 71 and 72: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN (< ge
- Page 73 and 74: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Desin
- Page 75 and 76: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN a lim
- Page 77 and 78: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN domnu
- Page 79 and 80: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN dint
- Page 81 and 82: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Pronu
- Page 83 and 84: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN „sp
- Page 85 and 86: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Pronu
- Page 87 and 88: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN • p
- Page 89 and 90: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN SH, p
- Page 91 and 92: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN - con
- Page 93 and 94: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN ne pr
- Page 95 and 96: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN înţ
- Page 97 and 98: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN nepre
- Page 99 and 100: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Prepo
- Page 101 and 102: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Conju
- Page 103 and 104: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN - int
- Page 105: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN nu se
- Page 109 and 110: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Cuvin
- Page 111 and 112: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN „Du
- Page 113 and 114: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN jungh
- Page 115 and 116: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN purec
- Page 117 and 118: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Cuvin
- Page 119 and 120: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN capi
- Page 121 and 122: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN locu
- Page 123 and 124: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN bitan
- Page 125 and 126: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN cocie
- Page 127 and 128: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN iznou
- Page 129 and 130: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN prici
- Page 131 and 132: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN zbă
- Page 133 and 134: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN chilo
- Page 135 and 136: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN şi c
- Page 137 and 138: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN să a
- Page 139 and 140: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN p. 25
- Page 141 and 142: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN şup
- Page 143 and 144: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN dudă
- Page 145 and 146: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Cuvin
- Page 147 and 148: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Bohne
- Page 149 and 150: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN Cuvin
- Page 151 and 152: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN conă
- Page 153 and 154: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN fânt
- Page 155 and 156: DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN înco
DIALECTUL LITERAR BĂNĂȚEAN<br />
II. 3. LEXICUL. REGIONALIsMELE<br />
ÎN TEXTE LITERARE BĂNĂŢENE<br />
Persistenţa în subdialectul bănăţean actual a multor cuvinte<br />
menţionate în textele secolelor XVI-XIX arată strânsa dependenţă<br />
pe care a avut-o varianta literară regională faţă de grai. Norma literară<br />
unică s-a detaşat de regionalisme, în favoarea termenilor cu o răspândire<br />
mai mare sau a celor promovaţi de marii scriitori ai secolelor XIX-XX. În<br />
româna literară veche, însă, graiurile vorbite reprezentau o sursă esenţială<br />
pentru mijloacele de comunicare în scris; dialectele literare teritoriale sunt<br />
impregnate cu trăsăturile fonetice, morfologice, lexicale ale graiurilor<br />
corespunzătoare ariei lor de manifestare.<br />
Graiul a pătruns în mod spontan şi firesc în limba scrisă, manifestându-şi<br />
influenţa în toate compartimentele sale. Gh. Bulgăr aduce ca argument<br />
pentru această intromisiune inevitabilă a subdialectelor în limba cultă faptul<br />
că, persoanele implicate în producerea de documente scrise, aparţineau<br />
adesea mediului popular: „actele administrative se redactau de obicei de<br />
secretari proveniţi din mediul popular, aşa încât e normal ca, din punct de<br />
vedere fonetic, scrisul lor să reflecte influenţa graiului vorbit. [...] Forme<br />
vechi şi populare apar în mare număr şi în gramatică” 237 . Dar, dominate sunt<br />
elementele lexicale.<br />
Normele specifice ce ne permit să vorbim despre variante literare<br />
teritoriale provin, în special, din două direcţii: cea a graiurilor şi cea a<br />
limbilor sub incidenţa cărora s-au aflat împrumuturile dintr-o zonă. Originea<br />
cuvintelor din subdialectul bănăţean trimit la următoarele surse: elemente de<br />
origine autohtonă, latină, slavă veche, sârbocroată, bulgară, turcă, maghiară,<br />
germană, neogreacă, ucraineană, rusă, poloneză, franceză, italiană, formate<br />
pe teren românesc (prin derivare şi compunere).<br />
Verificând în ALR şi NALR-Banat ariile de răspândire a termenilor<br />
regionali selectaţi în lucrarea noastră, am constatat că aceştia se găsesc<br />
în întreg spaţiul subdialectului bănăţean, nu numai din zona de origine a<br />
autorilor textelor analizate.<br />
237<br />
Gh. Bulgăr, Despre limba documentelor administrative la începutul secolului trecut (1800-1820),<br />
în volumul Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea, vol. al III-lea, Bucureşti,<br />
Editura Academiei, 1962, p. 92.<br />
107