Gramatika

MARIA MICLE
au opinii divergente asupra provenienţei antepunerii atributului faţă de
substantivului determinant: Victorela Negoe consideră că se păstrează din
limba veche, având în vedere că Banatul este o arie conservatoare 229 , pe
când autoarele monografiei Graiul din zona „PorţIJile de Fier” presupun că
este rezultatul influenţei germane sau sârbeşti 230 .
Sub influenţa germanei, fraza scriitorilor bănăţeni, în special a lui Stoica
de Haţeg, conţine dislocări ale unor unităţi sintactice, ce nu sunt specifice
limbii române contemporane: predicatul ocupă ultimul loc în propoziţie:
„bine rumânĕşte vorbea” / SH, p. 303, „pre tată-meu de mine l-au întrăĕbat” /
SH, p. 215; „Traian leghioanele sale, cu diregători tribuni, prefecţi, prezuli,
cohorte au aşezat” / SH, p. 57; „... atuncea aducerea aminte trebue după
regulele ceale date la Scrisórele de rugăciune cu bună luare de seamă şi
cu tótă cuvinţa săĕ se facăĕ” / CDL, p. 91; „Eu această părintească bunătate
cu învăpăiată mulţămire o voiu preţIJui şi o voiu cunóşte” / CDL, p. 93;
„celorlalţi Învăţăcei ca o pildă l-au arăĕtat” / CDL, p. 137.
Elipsa predicatului este un fenomen specific dialogului 231 , însă în
Cronica Banatului constituie o particularitate a povestirii: „Papila la băni
viind, iară mă duşi. El iară: feldvebel! Să-l ascult, că bine va fi” / SH, p. 215;
„Multe. Sus” / SH, p. 296, „În Ardeal Hora, rebelie” / SH, p. 219; „Episcopu
cu epitrahil, onoforu şi crucea în mână” / SH, p. 224; „Tot postu părĕsimilor,
făr de legumi, păsui, mazăre, ceapă, aiu, tot nap rău, însă sănătoşi” / SH,
p. 233; „Şi aşa, pre deal în sus, în 25 actomvrie / 5 noemvrie, preste muntele
Stancilovii, jos pe apa Buceava, ..., am conăcit. Dimineaţa, Sâmedru.” / SH,
p. 259.
Construcţiile gerunziale şi infinitivale sunt frecvente în toate textele
studiate: „Viind acasăĕ, nevestii zişi” / SH, p. 214; „Aicea închipuindu-ne
ca şi când de faţă am vorbi cu persóna aceaia, cui vrem să scriem, punem
pe hartie lucrul care vrem să-l înştiinţăm, păĕzind rândul cel firesc” / CDL,
p. 3; „Dacă materia aceea e spre învăţătura oamenilor celor proşti, atunci
scriitoriu trebuie să întrebuinţeze aşa cuvinte cu care vorbind să-l înţeleagă
aceia pentru care scrie” / PI, p. 237; infinitivale: „scriem cum se cuvine a şti
statul inimii, cugetul şi voia nóstră” / CDL, p. 6; „Întru acest mod apoi eşiră
de a se face multe plase de scrisori” / CDL, p. 8; „La aceasta se cer cuvinte
învăţate, care acuma în limba noastră, în care nici o învăţătură nu floreşte,
229
TDR, p. 268.
230
Cohuţ, Cornelia, Vulpe, Magdalena, Graiul din zona „Porţile de Fier”, I: Texte. Sintaxă, Bucureşti,
Editura Academiei, 1973, p. 392.
231
GA, II, p. 36.
104