Gramatika

MARIA MICLE
în trebile neguţătoriei, ale vreunui meşteşug ver măestrie” / CDL, p. 6;
„Domniia Ta. Tu, iubite frate sau bunule amic ver prieten” / CDL, p. 242.
Dintre textele analizate, doar C. Diaconovici Loga utilizează sporadic,
acestă conjuncţie pe care o găsim şi în alte scrieri româneşti vechi, mai ales
din sudul teritoriului dacoromânesc 228 .
Conjuncţia dacăĕ este folosită cu forma arhaică deacăĕ / CDL, p. 96.
Conjuncţia iar este folosită frecvent alături de varianta iarăĕ / SH, p. 58.
Când apare în acelaşi context cu adverbul iar, conjuncţia este scrisă iarăĕ,
pentru diferenţiere: „Aşa dar iar te voiu vedea, dreapta-ţi voiu săruta, iară
Dumneata pre mine dulcele meu Taică mă vei îmbrăţoşa.” / CDL, p. 159.
O altă particularitate, provenită din limba veche este alăturarea mai
multor conjuncţii: „că altul estă stilul epistolarnic, altul istoricesc, altul
oricesc, şi iar altul curial, sau stilul de curte.” / CDL, p. 3.
Locuţiunea conjuncţională macar căĕ are sensul „deşi”: „Apoi vedem că
chiline naţii chiline au cuvinte, macar căĕ acelaş per ceput au” / PI, p. 127,
146; / SH, p. 63, 264.
Cât are valoarea lui „încât” sau a lui „de”: „... dudău păduri, cât casele
nu se vedeau” / SH, p. 292; „Ei cădea morţi, cât abea rămasă vro sută” / SH,
p. 270.
Interjecţia
Interjecţiile sunt specifice textelor cu dialog, în care se fac relatări ale
unor întâmplări, folosindu-se verbe de acţiune. La Paul Iorgovici nu am
identificat nici o interjecţie, în schimb această parte de vorbire se regăseşte
la Nicolae Stoica şi la C. D. Loga:
- hei, exprimă chemarea, atenţionarea: „Hei Iubite Medre!” / CDL,
p. 109;
- o, oh, exprimă suferinţa, speanţa: „O tu!” / CDL, 123; „Oh! fii iarăşi
fiica mea” / CDL, p. 125; „O! că norocos aş fi Eu, când ai veni mai curund” /
CDL, p. 57;
- fa, interj. pop. (se foloseşte ca adresare către o persoană de sex feminin)
„Scoală-te, fa, du-te, că-i păcat” / SH, p. 290 (scurtat din fa[tăĕ] şi influenţat
de măĕ, MDA, DEX);
228
Vezi I. Gheţie (coord.), lucr. cit., 1997, p. 159.
102