07.07.2023 Views

2 si 3

Etica-cursuri

Etica-cursuri

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Teorii etice

Utilitarism, etica drepturilor și etica

datoriilor (deontologism)


Normă morală, principiu moral,

teorie etică

Normă − model de acţiune, care trebuie

aplicat în anumite împrejurări.

Principiu moral − normă generală, prin care

pot fi integrate o serie de norme morale.

Ex: “Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”

Teorie morală − set de enunţuri, care îşi

propune să ofere un criteriu general de

decizie etică.


Regula de aur

Reciprocitate

Consistenţă morală - este inacceptabil să tratăm cazuri similare într-un

mod diferit doar pentru că ne aflăm în poziţii diferite.

Imparţialitatea şi egalitate de tratament - dacă acceptăm o practică

atunci când ne oferă un avantaj, trebuie să o acceptăm şi atunci

când noi suntem cei dezavantajaţi.

Obiecţii

1. Oamenii au opinii morale diferite, regula de aur nu ne cere decât

consistenţă.

2. Există acţiuni corecte, dar indezirabile subiectiv: pedeapsa.


Consecinţionism și utilitarism

1. Faptul că o acţiune este corectă sau incorectă depinde de

consecinţele sale

− consecinţele pot fi evaluate din mai multe puncte de vedere

− utilitarismul – consecinţele evaluate din punctul de vedere al

utilității

− utilitarism – acţiunea corectă este cea care maximizează

utilitatea.

2. Utilitate pozitivă – plăcere, utilitate negativă – durere

3. Decizia utilitaristă

a. Identifică toate variantele de acțiune posibile.

b. Identifică toate părțile afectate de acțiunile posibile.

c. Determină cum e afectată fiecare parte (negativ sau pozitiv).

d. În măsura în care e posibil, încearcă să estimezi care acțiune aduce

utilitate maximă.


Observaţii privind utilitarismul

1. Calculul utilitarist ţine cont de toate

părţile implicate, nu numai de agent;

utilitarismul nu este o teorie egoistă

2. În unele cazuri, acţiunea corectă dpdv

utilitarist poate afecta pe cineva;

importantă este suma utilităţilor pentru

toţi cei implicaţi.

3. Relaţia agentului cu persoanele afectate

nu este relevantă.


Critici la adresa utilitarismului (I)

1. Dificultatea de a cunoaşte exact consecinţele.

Ex.: Un angajat ştie că unul dintre colegii săi nu respectă în

mod constant anumite proceduri în procesul de

producţie, ceea ce însă nu a adus până acum

consecinţe negative. Ar trebui respectivul angajat să îşi

sesizeze şeful direct? Problemă: Nu poate ști

consecințele: ce se va întâmpla dacă îşi sesizează

şeful? Dar dacă nu sesizează?

UA = prob(A 1 )U(A 1 ) + prob(A 2 )U(A 2 ) + prob(A 3 )U(A 3 )

Dar probabilitatea evenimentelor nu poate fi estimată cu

precizie.

2. Dificultatea cuantificării. Ce utilitate negativă ar trebui să

atribuim prejudiciului adus respectivului muncitor

(eventual concedierea)?


Critici la adresa utilitarismului

(II)

3. Problema comparației interpersonale a utilității.

Daunele sunt aduse unor indivizi diferiţi: angajatului

neatent şi, poate, consumatorilor. Cum pot fi

comparate utilitățile aduse unor indivizi diferiți? Cine ar

trebui să atribuie aceste utilități?

4. Utilitarismul nu ia în considerare drepturile celor afectați.

În unele cazuri, acțiunea care aduce utilitate maximă

încalcă drepturile uneia dintre părți. Este acest lucru

acceptabil?


Exemplu

Un șef de departament află că unul dintre angajați (nu știe care) a

făcut o greșeală. Presat de șeful său, trebuie să sancționeze pe

cineva. Vrea să aplice cea mai ușoară sancțiune. Din păcate, află că

cel care a făcut greșeala este un angajat cu probleme familiale. Este

a doua sa greșeală, iar managerul îl va concedia. Managerul vrea

să îl pedepsească pe cel nevinovat. Este corect din punct de vedere

moral?

Utilitarism – este corect, pentru că va maximiza utilitatea

Dar în acest caz, dreptul angajatului nevinovat va fi încălcat.


Utilitarismul acţional vs. utilitarismul

regulii

1. Situaţie: un om sărac fură de la unul bogat.

2. Dacă calculăm utilitatea în cazul respectivei acţiuni acest

lucru poate fi corect.

3. Trebuie să ţinem cont de toate consecinţele aplicării unei

reguli de acest tip.

4. Concluzie: două tipuri de utilitarism

utilitarismul acţional – calculul utilităţii pentru fiecare

acţiune.

utilitarismul regulii – calculul utilităţii aduse de aplicarea

generală în societate a respectivei reguli (Acționează

conform regulii care, aplicată general în societate, aduce

utilitate maximă).


Exemplu

Example: Un om de afaceri poate argumenta că dacă plătește

impozitele va falimenta, iar angajații își vor pierde locul de

muncă. Pe de altă parte, impozitele plătite de el au o

contribuție neînsemnată la creșterea calității serviciilor

publice. Deci, e mai bine să nu plătească.

Poate fi corect din punct de vedere al utilitarismului acțiunii. Dar

mai mulți oameni de afaceri vor gândi la fel și în acest caz

consecințele vor fi dezastruoase (instituțiile statului nu vor

putea funcționa și va fi mai rău pentru toată lumea).


De ce este mai bun utilitarismul

regulii?

Societățile în care deciziile etice s-ar face exclusiv pe baza

evaluării utilității acțiunilor sunt instabile. Regulile generale

conduc la stabilitate și la formarea unui set de așteptări.

Examplu: i) într-o situație particulară, respectarea promisiunilor

poate conduce la scăderea utilității, dar pe termen lung creează

un set de așteptări, ceea ce aduce predictibilitate.


Recomandări

Ia în considerare toate părțile implicate

În unele decizii, unele părți afectate nu sunt cunoscute

(potențiale). În unele decizii, unele părți nu sunt atât de

vizibile.

Ex.: Un manager își ajută un prieten să obțină un post nemeritat.

Beneficiile sunt vizibile, dar compania și celălalt aplicant sunt

afectați, dar acest lucru este mai puțin vizibil.


Perspectiva bazată pe principii

O acţiune este corectă din punct de vedere moral dacă şi

numai dacă este conformă cu toate principiile morale.

Principiile morale: drepturi sau datorii. Orice drept are

corelat un drept.

Ex.: Nu ar trebui să minți (datoria de a nu minți, dreptul

de a ști – de a fi informat).

Drepturi: revendicări legitime ale unor persoane față de

alte părți

Drepturi negative: ceilalți au datoria de a nu face ceva (ex.:

dreptul la liberă expresie)

Drepturi pozitive: ceilalți au datoria de a face ceva (ex.:

dreptul la protecție socială)


Drepturile ”ca atuuri”

Drepturi (Dworkin) − “atuuri” împotriva

considerentelor de utilitate (drepturile reprezintă mai mult

decât simple permisiuni, fiind protejate în mod special).

Drepturile pot fi limitate de alte drepturi

Ex.: dreptul la liberă expresie este limitat de dreptul la

propria imagine (calomnia este interzisă).

În unele cazuri excepționale, drepturile pot fi limitate și de

considerente de utilitate

ex.: exproprierea limitează dreptul la proprietate.


Deontologism

1. O acţiune este corectă dacă este în

acord cu un set de datorii morale.

2. Consecinţele acţiunii nu sunt relevante.

3. Există un spaţiu de libertate a agentului

în măsura în care acţiunea sa nu încalcă

principiile morale → acţiuni

supererogatorii


Datorii primare (David Ross)

1. Datoria fidelităţii (de a-ți respecta promisiunile, de a fi onest)

- trei tipuri de încălcări ale normei onestităţii: a minţi în mod explicit,

a minţi prin omisiune, a induce în eroare

2. Datoria reparaţiei morale (de a repara greșelile făcute)

3. Datoria gratitudinii (de a-i răsplăti pe cei care ți-au făcut un bine)

4. Datoria conformării la cerinţele dreptăţii

- dreptate procedurală: corectitudinea unui proces

- dreptate distributivă: corectitudinea împărţirii beneficiilor şi sarcinilor

- dreptate retributivă: corectitudinea sancţiunilor

5. Datoria de a face fapte bune: datorie imperfectă

6. Datoria de a nu face rău

7. Datoria autoperfecţionării: unica datorie a oamenilor faţă de ei înşişi


Datorii primare şi derivate

1. Exemplu: datoria de a-şi ţine promisiunile

→ datoria de a respecta contractele.

2. Derivarea datoriilor – principala metodă a

deontologiştilor.


Datorie prima facie vs datorie

actuală (luînd în considerare

toate elementele)

Toate datoriile din lista anterioară sunt datorii prima facie =

devin efective dc. nu sunt depăşite în importanţă de alte

datorii.

Situaţie: am promis că ajung la întâlnire și se întâmplă un

accident neprevăzut. Pot să îmi încalc promsiunea

pentru a ajuta persoana care este rănită?

Conflict de datorii: să ajut persoana sau să îmi respect

promisiunea.

Am o datorie prima facie să îmi respect promisiunea

(când datoria nu este depășită în importanță de alte

datorii). Oricum, datoria actuală (luînd în considerare

toate elementele) este aceea de a ajuta persoana.

Toate tipurile de datorii pot fi depășite în importanță


Probleme

1. Care datorie este mai importantă

Directorul unei companii este pe cale să încheie un

contract pentru a începe o afacere, dar ulterior află ceva și

își dă seama că desfășurarea afacerii ar afecta mediul. Ar

trebui să renunțe?

1. Conflict între datorii: datoria de a nu afecta mediul

(derivată din datoria de a nu afecta în mod negativ

oamenii) vs. datoria de respecta angajamentele

2. Limitele unei datorii

ex.: ce implică datoria de spune adevărul?

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!