Momente de Adevar

Momente der Adevar
încurajare din partea celor din poziții înalte îl inspiraseră cu bucurie și nădejde. El văzuse deja
în mod vizionar o zi mai strălucitoare pentru biserică apărând la orizont. Dar încurajarea se
schimbase în reproș și condamnare. Mulți demnitari, atât ai statului, cât și ai bisericii, erau
lămuriți cu privire la adevărul acestor teze; dar au văzut îndată că primirea acestor adevăruri
va fi însoțită de schimbări mari. A-i lumina și a-i reforma pe oameni însemna în realitate
subminarea autorității Romei, a opri mii de șuvoaie care acum curgeau în tezaurul ei, și în
felul acesta reducerea extravaganței și luxului conducătorilor papali. Mai mult decât atât, a-i
învăța pe oameni să gândească și să acționeze ca ființe responsabile, privind numai la Hristos
pentru mântuire, ar fi însemnat prăbușirea scaunului pontifical și în cele din urmă distrugerea
autorității lor. Pentru motivul acesta ei au refuzat cunoașterea oferită de Dumnezeu și s-au
așezat împotriva lui Hristos și a adevărului prin împotrivire față de omul pe care El îl trimisese
să-i lumineze.
Luther se cutremura atunci când privea la sine — un singur om împotriva celor mai
puternice forțe ale lumii. Uneori se îndoia dacă fusese cu adevărat condus de Dumnezeu
pentru a se ridica împotriva autorității bisericii. „Cine am fost eu, scria el, să mă împotrivesc
maiestății papei înaintea căruia ... regii pământului și toată lumea tremură?... Nimeni nu știe
ce a suferit inima mea în acești doi ani de început și în ce mâhnire, pot spune, în ce descurajare
m-am afundat” (Idem, b.3, cap.6). Dar n-a fost lăsat să fie doborât de descurajare. Atunci când
sprijinul omenesc slăbea, privea numai la Dumnezeu și înțelegea că poate fi călăuzit în
siguranță desăvârșită de acel braț atotputernic.
Luther scria către un prieten al Reformei: „Nu putem ajunge la înțelegerea Scripturilor
doar prin studiu sau prin inteligență. Prima datorie este să începi cu rugăciune. Roagă pe
Dumnezeu să-ți acorde marele Său har, înțelegerea adevărată a Cuvântului Său. Nu există alt
interpret al Cuvântului lui Dumnezeu decât Autorul acestui Cuvânt, așa cum El Însuși a spus:
«Toți vor fi învățați de Dumnezeu». Nu nădăjdui nimic prin străduințele tale, prin înțelegerea
ta; încrede-te numai în Dumnezeu și în influența Duhului Său. Crede aceasta pe temeiul
cuvântului unui om care a făcut experiență.” (Idem, b.3, cap.7). Iată o lecție de o importanță
vitală pentru aceia care simt că Dumnezeu i-a chemat să prezinte altora adevărurile solemne
pentru timpul acesta. Aceste adevăruri vor trezi vrăjmășia lui Satana și a oamenilor cărora le
plac poveștile pe care el le-a inventat. În lupta cu puterile răului, este nevoie de ceva mai mult
decât puterea intelectuală și înțelepciunea omenească.
Când vrăjmașii apelau la obicei și la tradiție sau la susținerile și autoritățile papei, Luther
îi întâmpina cu Biblia și numai cu Biblia. Acolo se găseau argumentele cărora ei nu le puteau
răspunde; de aceea robii formalismului și superstiției îi cereau viața, așa cum iudeii ceruseră
sângele lui Hristos. „Este un eretic”, strigau zeloșii romani. „A-l îngădui să mai trăiască chiar
și numai un ceas înseamnă înaltă trădare împotriva bisericii. Să fie înălțat imediat un eșafod
pentru el.” (Idem, b.3, cap.9). Dar Luther n-a căzut pradă furiei lor. Dumnezeu avea pentru el
o lucrare de îndeplinit, iar îngerii cerului au fost trimiși să-l ocrotească. Mulți însă, care
79