Momente de Adevar

Momente der Adevar
Aceia cărora li se îngăduise să locuiască în casele proprii ofereau cu bucurie adăpost fraților
lor nedreptățiți, iar când și ei erau alungați, împărtășeau cu voioșie soarta celor lepădați. Este
adevărat că mii de oameni, îngroziți de furia persecuțiilor, și-au câștigat libertatea cu jertfirea
credinței lor și au ieșit din închisori îmbrăcați cu haine de penitenți, pentru a face publică
renegarea lor. Dar n-au fost puțini la număr aceia — printre ei aflându-se și bărbați de origine
nobilă, ca și săraci și umili — care au dat o mărturie neînfricată pentru adevăr, în celulele
închisorii, în „turnurile lolarzilor”, în mijlocul torturii și flăcărilor, bucurându-se că au fost
găsiți vrednici să cunoască „părtășia suferințelor Lui”.
Papistașii nu-și putuseră aduce la îndeplinire lucrarea lor cu Wycliffe în timpul vieții lui,
dar ura lor nu putea fi stinsă atâta timp cât trupul lui rămânea liniștit în mormânt. Printr-un
decret al Conciliului de la Constanța, după mai mult de 40 de ani de la moartea lui, oasele i-
au fost deshumate și arse în public, iar cenușa a fost aruncată într-un pârâu din apropiere.
„Acest pârâu” — spunea un scriitor din acele vremuri — „a dus cenușa în Avon, Avonul în
Severn, Severnul în mări, iar mările în oceanul cel mare. Și în felul acesta cenușa lui
Wycliffe a devenit un simbol al învățăturii lui, care s-a răspândit în toată lumea” (T. Fuller,
Church History of Britain, b.4, sec. 2, par. 54). Dușmanii lui și-au dat prea puțin seama de
însemnătatea faptei lor pline de răutate. Scrierile lui Wycliffe au fost acelea prin care Jan
Huss, din Boemia a fost condus să renunțe la multe din rătăcirile romanismului și să intre în
lucrarea Reformei. În felul acesta, în cele două țări, atât de depărtate una de alta, s-a semănat
sămânța adevărului. Din Boemia lucrarea s-a întins în alte țări. Mințile oamenilor au fost
îndreptate către Cuvântul lui Dumnezeu, uitat de multă vreme. O mână divină pregătea calea
pentru acțiunea cea mare.
56