Momente de Adevar

Momente der Adevar
pot aprecia. Ei iubesc mult pentru că li s-a iertat mult. Deoarece s-au împărtășit de suferințele
lui Hristos, sunt în stare să se împărtășească împreună cu El de slava Sa.
Moștenitorii lui Dumnezeu au venit din cocioabe, din temnițe, de pe eșafod, din munți,
din pustiuri, din peșterile pământului, din insulele mării. Pe pământ au fost săraci, năpăstuiți,
chinuiți, milioane au coborât în mormânt împovărați cu rușine pentru că au refuzat cu
statornicie să se supună pretențiilor amăgitoare ale lui Satana. Au fost declarați de tribunalele
omenești ca fiind cei mai josnici criminali. Dar acum „Dumnezeu Însuși este Judecătorul”
(Psalmii 50, 6). Acum, sentințele omenești sunt răsturnate. „El va îndepărta ocara poporului
Său Israel” (Isaia 25, 8). „Ei vor fi numiți: «Popor sfânt, Răscumpărați ai Domnului».” El a
hotărât să le dea „celor întristați din Sion ... o cunună împărătească în loc de cenușă, un
untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 62,
12; 61, 3).
Ei nu mai sunt slabi, prigoniți, risipiți și întristați. De acum încolo, vor fi totdeauna cu
Domnul. Ei stau înaintea tronului îmbrăcați cu haine mai bogate decât au purtat vreodată cei
mai onorați oameni ai pământului. Sunt încoronați cu diademe mai strălucitoare decât au fost
cele puse vreodată pe fruntea monarhilor pământești. Zilele de durere și de plâns s-au dus
pentru totdeauna. Împăratul slavei a șters lacrimile de pe toate fețele; orice cauză de
amărăciune a fost îndepărtată. În legănarea ramurilor de palmieri, ei izbucnesc într-un cântec
de biruință, clar, dulce și armonios; toate vocile iau tonul până când imnul răsună prin bolțile
cerului: „Mântuirea este a lui Dumnezeu care șade pe tron și a Mielului”, iar toți locuitorii
cerului răspund în adorare: „Amin”. „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava,
înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor!” (Apocalipsa 7, 10.12).
În viața aceasta, abia începem să înțelegem subiectul minunat al mântuirii. Cu înțelegerea
noastră mărginită, putem aprecia foarte corect rușinea și slava, viața și moartea, dreptatea și
mila, care se întâlnesc la cruce; totuși, cu cele mai ascuțite puteri mintale, nu putem prinde
adevărata lor însemnătate. Lungimea și lățimea, adâncimea și înălțimea iubirii
răscumpărătoare sunt înțelese prea slab. Planul de Mântuire nu va fi deplin înțeles nici chiar
atunci când cei răscumpărați vor vedea așa cum sunt văzuți și vor cunoaște așa cum sunt
cunoscuți, însă, de-a lungul veacurilor veșnice, adevărul se va descoperi continuu în fața
minților uimite și încântate. Cu toate că necazurile, durerile și ispitele pământului sunt
terminate, iar cauza îndepărtată, poporul lui Dumnezeu va avea totdeauna o cunoaștere
lămurită, inteligentă, a ceea ce a costat mântuirea lor.
Crucea lui Hristos va fi știința și cântecul mântuiților în toată veșnicia. În Hristos cel slăvit
Îl vor vedea pe Hristos cel răstignit. Niciodată nu se va uita că El, a cărui putere a creat și
susținut lumile nenumărate prin vastele domenii ale spațiului, iubitul Fiu al lui Dumnezeu,
Maiestatea cerului, El, pe care heruvimii și serafimii strălucitori se bucurau să-L adore, S-a
umilit pentru a ridica omenirea căzută; ca să poarte vinovăția și rușinea păcatului și
ascunderea feței Tatălui, până când chinurile unei lumi pierdute I-au sfâșiat inima și I-au
412