Momente de Adevar

Momente der Adevar
Capitolul 40 — Poporul lui Dumnezeu Salvat
Când protecția legilor omenești va fi retrasă de la aceia care cinstesc Legea lui Dumnezeu,
în diferite țări se va produce o mișcare simultană pentru nimicirea lor. Deoarece timpul stabilit
în decret se apropie, oamenii vor complota să smulgă din rădăcini această sectă urâtă. Se va
hotărî ca într-o noapte să se dea lovitura decisivă, care să aducă la tăcere glasul de discordie
și de mustrare.
Poporul lui Dumnezeu — unii în celulele închisorilor, alții ascunși în locuri singuratice în
păduri și munți — se roagă încă pentru ocrotire divină, în timp ce, în toate părțile, grupuri de
oameni înarmați, mânați de oștile de îngeri răi, se pregătesc pentru lucrarea morții. Acum este
ceasul încordării extreme, când Dumnezeul lui Israel va interveni pentru eliberarea celor aleși
ai Săi. Așa zice Domnul: „Voi însă veți cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea,
veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui
Israel. Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț. Își va arăta brațul gata să lovească în
mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și
pietrelor de grindină.” (Isaia 30, 29.30)
Cu strigăte de biruință, cu batjocuri și blesteme, mulțimile de oameni răi sunt gata să se
arunce asupra prăzii, când, iată, un întuneric des, mai adânc decât întunericul nopții, cade
peste pământ. Apoi, un curcubeu strălucind de slavă de la tronul lui Dumnezeu se arată pe cer
și pare să înconjoare fiecare grupă de rugători. Mulțimile înfuriate se opresc deodată.
Strigătele lor batjocoritoare se sting. Obiectele urii lor criminale sunt uitate. Cu presimțiri
înfricoșate privesc la simbolul legământului lui Dumnezeu și doresc să fie ocrotiți de
strălucirea lui orbitoare.
Copiii lui Dumnezeu aud un glas lămurit și melodios spunând: „Priviți în sus” și,
ridicându-și ochii către cer, văd curcubeul făgăduinței. Norii negri și amenințători care
acopereau firmamentul se despart și, asemenea lui Ștefan, ei privesc neclintiți spre cer și văd
slava lui Dumnezeu și pe Fiul omului stând pe tronul Său. Pe chipul Său divin ei văd semnele
umilinței Sale, iar de pe buzele Sale aud cererea prezentată înaintea Tatălui și a sfinților îngeri:
„Vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia, pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan
17, 24). Se aude din nou un glas melodios și biruitor spunând: „Iată-i vin! Vin sfinții fără pată,
fără vătămare. Ei au păzit Cuvântul răbdării Mele; vor merge printre îngeri”; iar buzele palide
și tremurânde ale acelora care au ținut tare la credința lor scot un strigăt de biruință.
La miezul nopții, Dumnezeu Își va arăta puterea pentru eliberarea poporului Său. Soarele
se arată, strălucind în toată puterea lui. Semne și minuni urmează într-o succesiune rapidă.
Nelegiuiții privesc cu groază și cu uimire această scenă, în timp ce neprihăniții privesc cu
bucurie solemnă semnul eliberării lor. Totul în natură pare că și-a schimbat cursul. Râurile
încetează să mai curgă. Nori întunecoși și grei se ridică și se lovesc unul de altul. În mijlocul
403