Momente de Adevar

Momente der Adevar
pe îngeri cu argumente subtile cu privire la planurile lui Dumnezeu. A îmbrăcat în mister tot
ce era simplu și, printr-o pervertire măiastră, a aruncat îndoială asupra declarațiilor celor mai
lămurite ale lui Iehova. Poziția lui înaltă, într-o legătură atât de strânsă cu conducerea divină,
a dat mai multă putere sofisticăriilor lui și mulți au fost induși în eroare să se unească în
răzvrătire împreună cu el împotriva autorității cerului.
Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, i-a îngăduit lui Satana să-și continue lucrarea, până când
spiritul de nemulțumire a avut ca rod o revoltă activă. A fost necesar ca planurile lui să se
desfășoare din plin, pentru ca natura și tendința lor adevărată să poată fi văzute de toți. Lucifer,
heruvimul cel uns, fusese foarte mult înălțat; el era mult iubit de ființele cerești, iar influența
lui asupra lor era puternică. Guvernarea lui Dumnezeu îi includea nu numai pe locuitorii
cerului, ci și pe toate lumile pe care El le crease; și Satana cugeta că, dacă i-ar fi putut atrage
pe îngerii cerului împreună cu el la răscoală, ar fi putut atrage și celelalte lumi. El și-a
prezentat cu măiestrie punctul de vedere, folosind înțelepciunea și denaturarea pentru a-și
atinge scopul. Puterea lui de amăgire era foarte mare și, ascunzându-se sub o mască de
înșelăciune, câștigase teren. Nici chiar îngerii rămași credincioși nu puteau discerne pe deplin
caracterul lui și nici nu puteau vedea unde avea să ducă lucrarea lui.
Satana fusese atât de mult onorat și toate faptele lui erau atât de înveșmântate în taină,
încât era greu să se descopere îngerilor natura adevărată a lucrării sale. Până ce n-a ajuns la
dezvoltarea deplină, păcatul n-a părut atât de rău precum era. Deoarece până atunci păcatul
nu avusese nici un loc în universul lui Dumnezeu, ființele sfinte nu aveau nici o idee cu privire
la natura și la răutatea lui. Ele nu puteau vedea urmările teribile care aveau să se producă drept
urmare a lepădării Legii lui Dumnezeu. La început, Satana își ascunsese lucrarea sub o
mărturisire amăgitoare de loialitate față de Dumnezeu. El pretindea că urmărește să
promoveze onoarea lui Dumnezeu, stabilitatea guvernării Sale și binele tuturor locuitorilor
cerului. În timp ce strecura nemulțumirea în mintea îngerilor aflați sub conducerea lui, făcea
cu măiestrie să pară că el caută să îndepărteze nemulțumirea. Când susținea că trebuiau făcute
schimbări în ordinea și în legile guvernării lui Dumnezeu, făcea aceasta motivând că ele erau
necesare pentru a păstra armonia în ceruri.
În procedeele Sale cu păcatul, Dumnezeu a folosit numai dreptatea și adevărul. Satana
putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea — lingușirea și amăgirea. El căuta să falsifice
cuvintele lui Dumnezeu și reprezenta eronat planul Său de guvernare înaintea îngerilor,
susținând că Dumnezeu nu a fost drept atunci când a dat legi și rânduieli locuitorilor cerului;
că atunci când cerea supunere și ascultare de la creaturile Sale, căuta numai înălțarea de Sine.
De aceea trebuia demonstrat înaintea locuitorilor cerului și ai celorlalte lumi că guvernarea
lui Dumnezeu era dreaptă, iar Legea Sa era desăvârșită. Satana a creat impresia că el căuta să
promoveze binele universului. Atât caracterul adevărat al uzurpatorului, cât și scopul lui real
trebuiau să fie înțelese de toți. El trebuia să aibă timp pentru a se demasca prin lucrurile lui
nelegiuite.
316