Momente de Adevar

Momente der Adevar
şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă,
dar, fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne
întoarcem spre neamuri (Faptele Apostolilor 13:46)
70 d.Hr -- Distrugerea Ierusalimului 1 La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus,
ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2 Dar Isus le-a zis: „Vedeţi
voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie
dărâmată.”(Matei 24:1,2) 15 De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a
vorbit prorocul Daniel, aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! 21 Pentru că atunci
va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu
va mai fi. (Matei 24: 15, 21)
1844 d.Hr -- Purificarea locului sfânt și începutul judecății cerești
1810 Zile / Ani -- Lucrarea lui Isus Hristos ca marele nostru preot. 14 Astfel, fiindcă avem
un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari
în mărturisirea noastră.15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile
noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. 16 Săne apropiem
dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca
să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16)
Aceste simboluri s-au împlinit nu numai în ceea ce privește evenimentul, ci și în ceea ce
privește timpul. În ziua a patrusprezecea a lunii întâia iudaice, chiar în ziua și în luna în care
timp de cincisprezece lungi veacuri fusese înjunghiat mielul pascal, Hristos a mâncat paștele
cu ucenicii Săi, instituind sărbătoarea care urma să comemoreze moartea Sa ca „Miel al lui
Dumnezeu care ridică păcatele lumii”. În aceeași noapte a fost luat de mâini nelegiuite pentru
a fi răstignit și omorât. Și ca antitip al snopului de legănat, Domnul nostru a fost înviat dintre
morți a treia zi ca „prim rod al celor adormiți”, modelul tuturor celor drepți înviați, ale căror
„trupuri stricăcioase” vor fi schimbate, și „făcut asemenea trupului slavei Sale. Dar cetățenia
noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.” (Filipeni 3,
20.21)
În același fel, simbolurile care sunt legate de a doua venire trebuie să se împlinească la
timpul arătat de serviciul simbolic. În sistemul iudaic, curățirea sanctuarului, sau ziua cea
mare de ispășire, avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea iudaice (Leviticul 16, 29-34), când
marele preot, după ce făcea ispășire pentru tot Israelul îndepărtând în felul acesta păcatele din
sanctuar, ieșea și binecuvânta poporul. Tot așa se credea că Hristos Marele nostru Preot urma
să Se arate, pentru a curăți pământul prin distrugerea păcatului și a păcătoșilor, ca apoi să
binecuvânteze cu nemurire poporul Său care Îl așteaptă. Astfel, ziua a zecea a lunii a șaptea,
Ziua cea mare a Ispășirii, timpul curățirii sanctuarului, care în anul 1844 cădea la douăzeci și
două October, a fost considerată ca timp al revenirii Domnului. Acest lucru era în armonie cu
dovezile prezentate mai înainte, că cele 2300 de zile urmau să se încheie în toamnă, iar
concluzia părea bine fondată.
253