Momente de Adevar

Momente der Adevar
„s-a devotat studiului teologiei, către care era, în mod natural, înclinat datorită sobrietății
religioase a minții lui, exersată prin educație și discipline timpurii. Asemenea altor tineri cu
un caracter bine echilibrat, înainte și după aceea, a trebuit să lupte cu îndoielile și cu greutățile
naturii firii sale religioase și face aluzie, cu multă sensibilitate, la multele săgeți care i-au
străpuns sărmana lui inimă și i-au făcut tinerețea greu de suportat”. Devenind membru al
Consistoriului din Württemberg, a apărat cauza libertății religioase. „În timp ce susținea
drepturile și privilegiile bisericii, el susținea să se acorde toată libertatea rațională acelora care
se simțeau obligați din motive de conștiință să se retragă de la împărtășanie.” (Encyclopaedia
Britannica, ed. 9-a, art. Bengel). Efectele bune ale acestui mod de a proceda se mai simt și
astăzi, în provincia lui natală.
Lumina celei de a doua veniri a lui Hristos a inundat mintea lui Bengel, în timp ce pregătea
o predică, din Apocalipsa capitolul 21, pentru prima duminică din postul Crăciunului.
Profețiile Apocalipsei s-au desfășurat înaintea înțelegerii sale ca niciodată mai înainte.
Copleșit de simțul importanței surprinzătoare care depășește slava scenelor prezentate de
profet, a fost constrâns să se abată pentru un timp de la contemplarea subiectului. Dar, în timp
ce se afla la amvon, i s-au prezentat iarăși cu toată puterea și lumina. De la data aceea s-a
devotat studiului profețiilor, îndeosebi a acelora din Apocalipsa, și a ajuns în scurtă vreme la
convingerea că ele arătau către venirea lui Hristos ca fiind aproape. Data pe care a stabilito ca
timp al celei de a doua veniri era cu numai câțiva ani după aceea susținută de Miller.
Scrierile lui Bengel s-au răspândit în toată creștinătatea. Concepțiile lui cu privire la
profeție au fost primite aproape de toți oamenii în statul său Württemberg și într-o oarecare
măsură și în alte părți ale Germaniei. Mișcarea a continuat și după moartea lui, iar solia
adventă a răsunat în continuare în Germania, în același timp atrăgând atenția și în alte țări.
Încă din acest timp, unii credincioși au plecat în Rusia unde au format colonii, iar credința
apropiatei veniri a lui Hristos este păstrată încă de bisericile germane din această țară. Lumina
a strălucit în Franța și Elveția. La Geneva, acolo unde Farel și Calvin răspândiseră adevărul
Reformei, Gaussen predica solia celei de a doua veniri. Pe când era încă student, Gaussen s-
a izbit de spiritul raționalismului care invadase toată Europa în ultima parte a secolului al
XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea; iar când a intrat în lucrarea de pastorație, nu era
numai neștiutor cu privire la adevărata credință, dar înclina și spre scepticism. În tinerețe, se
interesase de studiul profeției. După ce a citit Istoria Veche a lui Rollin, atenția i-a fost atrasă
de capitolul 2 din Daniel, fiind impresionat de exactitatea minunată cu care se împlinise
proorocia, așa cum se vedea din raportul istoricului. Aceasta era o mărturie cu privire la
inspirația Scripturilor, care-i slujea ca o ancoră în mijlocul primejdiilor din ultimii ani. Nu
putea fi mulțumit cu învățăturile raționalismului, astfel că, prin studiul Bibliei și prin cercetare
după o lumină mai clară, a ajuns, după o vreme, la o credință temeinică.
Pe măsură ce înainta în cercetarea profețiilor, a ajuns la convingerea că venirea Domnului
era aproape. Impresionat de solemnitatea și de importanța acestui mare adevăr, dorea să-l
aducă înaintea poporului; dar credința de atunci, cum că profețiile lui Daniel sunt taine și nu
229