Momente de Adevar

Momente der Adevar
În felul acesta a perseverat în lucrările lui, până când solia judecății a fost dusă unei mari
părți a pământului locuit. Printre iudei, turci, parți, hinduși și multe alte naționalități și rase,
el a împărțit Cuvântul lui Dumnezeu în limbi diferite și pretutindeni vestea apropierea domniei
lui Mesia. În călătoriile lui la Buhara, a găsit că învățătura cu privire la apropiata venire a
Domnului era ținută de un popor îndepărtat și izolat. „Arabii din Yemen”, spunea el, „sunt în
posesia unei cărți numită Seera, care aduce la cunoștință a doua venire a lui Hristos și domnia
Sa în slavă, și ei așteaptă ca evenimente mari să aibă loc în anul 1840.” (Journal of the Rev.
Joseph Wolff, p. 377). „În Yemen ... am petrecut șase zile împreună cu fiii lui Recab. Ei nu
beau vin, nu cultivă vie, nu seamănă și trăiesc în corturi, amintindu-și de bunul bătrân Ionadab,
fiul lui Recab; și am găsit în tovărășia lor pe urmașii lui Israel din seminția lui Dan ... care
așteaptă împreună cu fiii lui Recab venirea grabnică a lui Mesia pe norii cerului.” (Idem, p.
398)
O credință asemănătoare a fost descoperită de un alt misionar în Tartaria. Un preot tartar
a pus misionarului întrebarea când va veni Hristos a doua oară. Când misionarul a răspuns că
nu știe nimic despre acest lucru, preotul a părut foarte surprins de o așa neștiință la unul care
se pretindea profesor de Biblie și și-a mărturisit credința, întemeiată pe profeție, că Hristos va
reveni în anul 1844.
La începutul anului 1826, solia adventă a început să fie predicată și în Anglia. Aici,
lucrarea nu a luat aceeași formă definită ca în America; timpul exact al venirii n-a fost atât de
general predicat, însă marele adevăr al apropiatei veniri a lui Hristos cu putere și slavă a fost
vestit în mare măsură. Și acest lucru s-a întâmplat nu numai printre nonconformiști și
disidenți. Mourant Brock, un scriitor englez, declară că aproape șapte sute de slujitori din
Biserica Anglicană au fost angajați în predicarea „acestei Evanghelii a Împărăției”. În modul
acesta, solia, arătând către anul 1844 ca timp al revenirii Domnului, a fost predicată și în
Marea Britanie. Publicațiile adventiste din Statele Unite aveau o circulație larg răspândită.
Cărți și reviste erau republicate în Anglia. În anul 1842, Robert Winter, englez prin naștere,
care primise credința adventă în America, s-a reîntors în țara sa natală pentru a vesti revenirea
Domnului. Mulți s-au unit cu el în această lucrare, iar solia judecății a fost proclamată în
diferite părți ale Angliei.
În America de Sud, în mijlocul barbariei și a preoțimii, Lacunza, un iezuit spaniol, a găsit
calea către Scripturi și în felul acesta a primit adevărul cu privire la revenirea în curând a lui
Hristos. Îndemnat să dea avertizarea și în același timp dorind să scape de cenzura Romei, șia
publicat convingerile sub pseudonimul „Rabi Ben Ezra”, pretinzând a fi un convertit iudeu.
Lacunza a trăit în secolul al XVIII-lea, dar cartea lui și-a croit drumul spre Londra aproximativ
prin anul 1825, când a fost tradusă și în limba engleză. Publicarea ei a slujit la adâncirea
interesului care deja se trezise în Anglia cu privire la subiectul celei de a doua veniri.
În Germania, învățătura fusese predicată în secolul al XVIII-lea de către Bengel, pastor al
Bisericii Lutherane și un vestit savant și critic al Bibliei. După terminarea studiilor, Bengel
228