Momente de Adevar

Momente der Adevar
Regi 17, 1; vezi Luca 4, 25); cei șaptezeci de ani de robie (Ieremia 25, 11); cele șapte vremi
ale lui Nebucadnețar (Daniel 4, 13-16); și cele șapte săptămâni, șaizeci și două de săptămâni
și o săptămână, totalizând șaptezeci de săptămâni hotărâte asupra iudeilor (Daniel 9, 24-27)
— toate evenimentele cuprinse în aceste perioade fuseseră odinioară numai profeții și se
împliniseră în conformitate cu cele profetizate.” (Bliss, pp. 74.75)
Apoi, când a găsit în studiul său, din Biblie, diferite perioade cronologice care, după
înțelegerea lui, se întindeau până la a doua venire a lui Hristos, nu le-a putut considera decât
ca „vremi dinainte stabilite”, pe care Dumnezeu le descoperise slujitorilor Săi. „Lucrurile
ascunse”, zicea Moise, „sunt ale Domnului Dumnezeului nostru; dar lucrurile descoperite sunt
ale noastre și ale copiilor noștri pentru veșnicie”, iar Domnul declară prin profetul Amos că
„El nu face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci”. (Deuteronom 29, 29;
Amos 3, 7). Cercetătorii Cuvântului lui Dumnezeu pot, deci, să aștepte cu încredere împlinirea
celor mai uimitoare evenimente din istoria omenirii, arătate clar în Scripturi. „Când m-am
convins pe deplin”, spune Miller, „că toată Scriptura dată prin inspirația lui Dumnezeu este
de folos (2 Timotei 3, 16); că n-a apărut prin voia oamenilor, ci a fost scrisă așa cum au fost
conduși oamenii sfinți de Duhul lui Dumnezeu (2 Petru 1, 21) și a fost scrisă pentru învățătura
noastră, ca prin răbdarea și mângâierea pe care o dau Scripturile să avem nădejde (Romani
15, 4), n-am putut decât să privesc părțile cronologice ale Bibliei ca fiind o parte a Cuvântului
lui Dumnezeu, tot atât de îndreptățită la atenția noastră serioasă ca oricare altă parte din
Scripturi. De aceea am simțit că, în încercarea de a înțelege ceea ce Dumnezeu a socotit de
bine să ne descopere în mila Sa, nu aveam dreptul să trec peste perioadele profetice.” (Bliss,
p. 75).
Profeția care părea să descopere în modul cel mai clar timpul celei de a doua veniri era
aceea din Daniel 8, 14: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfântul
Locaș va fi curățit”. Folosind regula lui de a face din Scriptură propriul interpret, Miller a
văzut că o zi în profeție reprezintă simbolic un an (Numeri 14, 34; Ezechiel 4, 6); a văzut că
perioada de 2300 zile profetice, sau ani literali, se întindea până departe, dincolo de încheierea
dispensațiunii iudaice, deci, nu se poate referi la sanctuarul acelei dispensațiuni. Miller a
acceptat concepția unanim recunoscută pe atunci și a înțeles că în era creștină pământul este
sanctuarul și, ca urmare, curățirea sanctuarului, profetizată în Daniel 8, 14, reprezintă curățirea
pământului prin foc, la a doua venire a lui Hristos. Dacă punctul corect de început pentru cele
2300 zile ar fi găsit, susținea el, timpul celei de a doua veniri putea fi precizat cu ușurință.
Numai așa putea fi descoperit timpul acelei mari împliniri, vremea când starea actuală, cu
„toată mândria și puterea ei, pompa și vanitatea ei, nelegiuirea și apăsarea, își va găsi sfârșitul;
când blestemul va fi îndepărtat de pe pământ, moartea va fi distrusă, răsplata va fi dată
slujitorilor lui Dumnezeu, profeților și sfinților, celor care se tem de numele Său, și îi va nimici
pe aceia care prăpădesc pământul.” (Bliss, p. 76) Astfel, cu o stăruință înnoită și mai
profundă, Miller a continuat cercetarea profețiilor, zile și nopți întregi fiind devotate studiului
a ceea ce găsea acum de o importanță vitală și de un interes care absorbea totul. În capitolul
202