Momente de Adevar

Momente der Adevar
strălucește într-un loc întunecos până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață”.
(2 Petru 1, 19). Ei au căutat cunoașterea de Dumnezeu mai mult decât toate comorile ascunse,
socotind-o „mai bună decât argintul și venitul adus de ea, mai de preț decât aurul”. (Proverbe
3, 14). Și Domnul le-a descoperit lucrurile mari ale Împărăției. „Prietenia Domnului este
pentru cei ce se tem de El, și legământul făcut cu El le dă învățătură.” (Psalmii 25, 14)
Nu teologii școliți au înțeles acest adevăr și nu ei s-au angajat în vestirea lui. Dacă aceștia
ar fi fost niște veghetori credincioși, cercetând cu stăruință și cu rugăciune Scripturile, ar fi
cunoscut timpul din noapte, profețiile le-ar fi descoperit evenimentele gata să aibă loc. Dar ei
n-au ocupat această poziție și solia a fost dată altor bărbați mai umili. Isus spunea: „Umblați
ca unii care aveți lumina”. (Ioan 12, 35). Aceia care întorc spatele luminii pe care Dumnezeu
le-a dat-o sau care neglijează să o caute atunci când ea este la îndemâna lor, sunt lăsați în
întuneric. Iar Mântuitorul declară: „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va
avea lumina vieții”. (Ioan 8, 12). Toți aceia care caută având un singur scop, să facă voia lui
Dumnezeu, luând seama la lumina dată deja, vor primi o lumină mai mare; o stea de lumină
cerească va fi trimisă să călăuzească aceste suflete în tot adevărul.
La prima venire a lui Hristos, preoții și cărturarii din Cetatea Sfântă, cărora le-au fost
încredințate revelațiile lui Dumnezeu, ar fi putut discerne semnele timpului și ar fi putut vesti
venirea Celui Făgăduit. Astfel, profeția lui Mica arătase locul nașterii Sale; Daniel specificase
timpul venirii Lui (Mica 5, 2; Daniel 9, 25). Dumnezeu încredințase aceste profeții
conducătorilor iudei. Erau deci vinovați că n-au știut și n-au făcut cunoscut poporului că
venirea lui Mesia era la ușă. Neștiința lor nu era decât urmarea unei neglijențe păcătoase.
Iudeii clădeau monumente în cinstea proorocilor lui Dumnezeu omorâți, în timp ce, prin
respectul față de oamenii mari ai pământului, aduceau cinstire slujitorilor lui Satana. Absorbiți
de lupta lor ambițioasă pentru loc și putere printre oameni, au pierdut din vedere onorurile
divine oferite de Regele cerului.
Cu un interes profund și plin de respect, bătrânii lui Israel ar fi trebuit să studieze locul,
timpul și împrejurările celui mai mare eveniment din istoria omenirii: venirea Fiului lui
Dumnezeu, pentru a aduce la îndeplinire mântuirea omului. Tot poporul ar fi trebuit să
vegheze și să aștepte pentru a fi printre primii care să-L fi salutat pe Răscumpărătorul lumii.
Însă, iată că la Betleem doi călători obosiți, veniți din îndepărtatele coline ale Nazaretului,
străbat străzile înguste către partea răsăriteană a orașului, căutând în zadar un loc de odihnă și
un adăpost pentru noapte. Nici o ușă nu se deschide să-i primească. Într-un grajd mizerabil,
pregătit pentru vite, au găsit în cele din urmă adăpost și acolo S-a născut Mântuitorul lumii.
Îngerii cerului au văzut slava pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtășise cu Tatăl înainte de
a fi lumea și priviseră înainte cu un interes profund spre venirea Sa pe pământ, ca fiind un
eveniment însoțit de cea mai mare bucurie pentru toți oamenii. Îngerii aceștia au fost rânduiți
să aducă vestea cea bună acelora care erau pregătiți să o primească și care erau plini de bucurie
să o facă cunoscut locuitorilor pământului. Hristos Se coborâse să ia asupra Sa natura omului;
195