Momente de Adevar

Momente der Adevar
Capitolul 17 — Vestitorii Dimineții
Unul dintre cele mai solemne și mai glorioase dintre adevărurile descoperite în Biblie este
a doua venire a lui Hristos, pentru a desăvârși marea lucrare de mântuire. Pentru poporul
peregrin al lui Dumnezeu, atât de mult timp lăsat să pribegească în „negura și umbra morții”,
este dată o nădejde, prețioasă și inspiratoare, de bucurie în făgăduințele revenirii Aceluia care
este „învierea și viața”, pentru a-i conduce acasă „pe cei alungați ai Săi”. Învățătura cu privire
la a doua venire este nota dominantă a Sfintelor Scripturi. Din ziua în care prima pereche de
oameni a părăsit cu durere Edenul, copiii credinței au așteptat venirea Celui Făgăduit pentru
a doborî puterea nimicitorului și a-i aduce iarăși în paradisul pierdut. Bărbații sfinți din
vechime priveau înainte către venirea lui Mesia în slavă, ca împlinire a nădejdii lor. Lui Enoh,
al șaptelea urmaș al acelora care locuiseră în Eden, cel care timp de trei secole de viețuire pe
pământ umblase cu Dumnezeu, i s-a îngăduit să privească de departe venirea Eliberatorului.
„Iată”, zicea el, „că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată
împotriva tuturor.” (Iuda 14, 15).
Patriarhul Iov, în noaptea suferinței lui, exclama cu o încredere neclintită: „Știu că
Răscumpărătorul meu trăiește și că Se va arăta la urmă pe pământ ... voi vedea totuși pe
Dumnezeu. Ochii mei Îl vor vedea și nu ai altuia”. (Iov 19, 25-27) Revenirea lui Hristos pentru
a inaugura domnia neprihănirii a inspirat cele mai sublime și mai arzătoare declarații tuturor
scriitorilor sfinți. Poeții și profeții Bibliei s-au ocupat de acest subiect în cuvinte care ardeau
de foc ceresc. Iar psalmistul cânta despre puterea și maiestatea Regelui lui Israel: „Din Sion
desăvârșirea frumuseții, de acolo strălucește Dumnezeu. Dumnezeul nostru vine și nu tace....
El strigă spre ceruri sus, și spre pământ, ca să judece pe poporul Său”. (Psalmii 50, 2-4). „Să
se bucure cerurile și să se veselească pământul ... înaintea Domnului, căci El vine, vine să
judece pământul; El va judeca lumea cu dreptate și popoarele după credincioșia Lui.” (Psalmii
96, 11-13)
Profetul Isaia spunea: „Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua ta
este o rouă dătătoare de viață și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.” „...Să învie dar
morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte!... Nimicește moartea pe vecie: Domnul
Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele, și îndepărtează de pe tot pământul ocara
poporului Său; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea, vor zice: «Iată, acesta este Dumnezeul
nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam,
acum să ne veselim, și să ne bucurăm de mântuirea Lui!»” (Isaia 26, 19; Isaia 25, 8.9)
Apoi Habacuc, răpit în viziune sfântă, privea venirea Lui. „Dumnezeu vine din Teman, și
Cel sfânt vine din muntele Paran.... Măreția Lui acoperă cerurile, și slava Lui umple pământul.
Strălucirea Lui este ca lumina soarelui. Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește, și
face neamurile să tremure; munții cei veșnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El
umblă pe cărări veșnice.... Ai încălecat pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință.... La
187