Momente de Adevar

Momente der Adevar
Dumnezeu și a Cuvântului Său nu s-a schimbat; el se împotrivește și astăzi tot atât de mult ca
Scripturile să fie călăuza vieții, ca și în secolul al XVI-lea. În vremea noastră se vede o mare
îndepărtare de învățăturile și preceptele lor și este nevoie de o reîntoarcere la marele principiu
protestant — Biblia și numai Biblia, ca regulă a credinței și datoriei. Satana încă lucrează pe
orice cale pe care o poate inventa ca să distrugă libertatea religioasă. Puterea antihristă pe care
protestatarii din Speier au respins-o lucrează cu o putere nouă, căutând să recâștige supremația
pierdută. Același atașament neclintit față de Cuvântul lui Dumnezeu, manifestat de Reformă
în acel ceas de criză, este singura nădejde pentru reforma din zilele noastre.
Dar pentru protestanți au apărut semne ale primejdiei; erau totuși și semne că mâna divină
se întinde să-i ocrotească pe cei credincioși. Astfel, cam în același timp, Melanchton îl
conducea în grabă pe străzile din Speier spre Rin pe prietenul lui, Simon Grynaeus, stăruind
de el să treacă fluviul. Acesta era mirat de o așa mare grabă. „Un bătrân cu aer solemn și grav,
dar pe care nu-l cunosc”, îi spuse Melanchton, „mi s-a arătat și mi-a spus că dintr-o clipă în
alta funcționarii justiției vor fi trimiși de Ferdinand să-l aresteze pe Grynaeus”.
În ziua aceea, Grynaeus se scandalizase din cauza unei predici a lui Faber, un catolic
renumit, iar la încheierea ei l-a dojenit pentru că apăra niște „rătăciri detestabile”. „Faber își
ascunsese mânia, dar imediat după aceea s-a dus la rege, de la care a obținut un ordin
împotriva profesorului indezirabil de la Heidelberg. Melanchton nu se îndoia de faptul că
Dumnezeu îi salvase prietenul, trimițând unul dintre sfinții Săi îngeri să-l avertizeze.”
Nemișcat pe țărmurile Rinului, a așteptat până când apele fluviului l-au salvat pe Grynaeus
din mâinile prigonitorilor. „În sfârșit!”, strigă Melanchton când l-a văzut pe malul celălalt,
„iată-l salvat din ghearele acelora care sunt setoși de sânge nevinovat”. Când s-a întors acasă,
Melanchton a fost informat că ofițerii, trimiși în căutarea lui Grynaeus, i-au scotocit casa din
pivniță până la acoperiș. (Idem, b.13, cap.6)
Dar Reforma urma să fie pusă și mai mult în evidență înaintea mai marilor pământului.
Prinților evanghelici li se refuzase o audiență la regele Ferdinand; dar li s-a dat totuși o
anumită ocazie în care să-și prezinte cauza înaintea împăratului, înaintea adunării demnitarilor
bisericii și statului. Pentru a tempera neînțelegerile care tulburau împărăția, Carol al V-lea, în
anul următor protestului de la Speier, a convocat o Dietă la Augsburg, făcându-și cunoscută
intenția de a o prezida personal. Acolo au fost invitați și conducătorii protestanților.
Reforma era amenințată de primejdii mari; dar apărătorii ei și-au încredințat iarăși cauza
lui Dumnezeu și s-au hotărât să stea tari pentru Evanghelie. Electorul de Saxonia a fost sfătuit
de consilierii lui să nu se ducă la Dietă. „Împăratul”, spuneau ei, „a cerut participarea prinților
pentru a-i atrage într-o cursă. Nu înseamnă să riști totul ca să mergi și să te închizi împreună
cu un vrăjmaș puternic între zidurile unei cetăți?” Dar alți nobili declarau: „Prinții să fie
curajoși și cauza lui Dumnezeu va fi salvată”. „Dumnezeu este credincios, El nu ne va părăsi”,
spunea Luther. (Idem, b.14, cap. 2). Prințul elector a plecat împreună cu suita sa la Augsburg.
Toți își dădeau seama de primejdiile care-l amenințau, astfel că mulți mergeau cu fața
126