Momente de Adevar

Momente der Adevar
Capitolul 11 — Protestul Prinților
Una dintre cele mai nobile Testimonies care au fost depuse vreodată în favoarea Reformei
a fost protestul adresat de prinții creștini din Germania, la Dieta din Speier, în anul 1529.
Curajul, credința și statornicia acestor bărbați ai lui Dumnezeu au câștigat pentru veacurile
următoare libertatea de gândire și conștiință. Protestul lor a dat bisericii reformate numele de
protestantă; principiile lui sunt „însăși esența protestantismului”. (D’Aubigne, b.13, cap.6)
O zi întunecată și amenințătoare venise pentru Reformă. În ciuda edictului de la Worms,
care îl declara pe Luther în afara legii și interzicea învățăturile sau credința în doctrinele lui,
toleranța religioasă progresase în imperiu. Dumnezeu, în providența Sa, pusese în derută
forțele care se împotriveau adevărului. Carol al V-lea jurase să stârpească Reforma, dar, ori
de câte ori își ridica mâna să lovească, fusese obligat să lovească în altă parte. Mereu și mereu,
distrugerea iminentă a tuturor acelora care îndrăzneau să se împotrivească Romei părea
inevitabilă; dar în momentul critic apăreau ori armatele turcești la frontiera răsăriteană, ori
împăratul Franței sau chiar papa însuși, gelos pe puterea mereu crescândă a împăratului,
pornea război împotriva lui; și în felul acesta, în mijlocul luptei și frământării popoarelor,
Reforma avusese răgazul să se întărească și să se răspândească.
În cele din urmă, însă, suveranii papali s-au împăcat pentru a face cauză comună împotriva
reformaților. Dieta din Speier, din anul 1526, dăduse fiecărui stat libertatea deplină în materie
de religie până la întrunirea unui conciliu general; dar abia trecuseră primejdiile care
amenințaseră această făgăduință, că împăratul a convocat o a doua Dietă la Speier, în anul
1529, cu scopul de a stârpi erezia. Prinții urmau să fie convinși, prin mijloace pașnice dacă
era posibil, să se declare împotriva Reformei; dar dacă aceasta nu reușea, Carol era hotărât să
recurgă la sabie.
Papistașii jubilau. Au venit la Speier într-un număr mare și și-au manifestat deschis
împotrivirea lor față de reformatori și față de toți aceia care-i favorizau. Melanchton spunea:
„Suntem urâciunea și gunoiul lumii; dar Hristos va privi asupra sărmanului Său popor și-l va
păzi”. (Idem, b.13, cap.5). Prinților Evangheliei prezenți la Dietă le-a fost interzis chiar să li
se predice Evanghelia în locuințele lor. Însă poporul din Speier, însetat după Cuvântul lui
Dumnezeu și în ciuda interdicției, se aduna cu miile la serviciile divine ținute în capela
electorului de Saxonia.
Faptul acesta a grăbit izbucnirea crizei. Un mesaj imperial a anunțat Dieta că, întrucât
hotărârea care dădea libertate de conștiință dăduse naștere la dezordini mari, împăratul cerea
să fie anulată. Acest act arbitrar a provocat indignarea și îngrijorarea creștinilor evanghelici.
Unul dintre ei spunea: „Hristos a căzut iarăși în mâinile lui Caiafa și ale lui Pilat”. Romaniștii
au devenit mai violenți. Un papistaș fanatic declara: „Turcii sunt mai buni decât lutheranii,
căci turcii țin zilele de post, pe când lutheranii le calcă. Dacă ar fi să alegem între Sfintele
Scripturi ale lui Dumnezeu și vechile rătăciri ale bisericii, le-am respinge pe cele dintâi”.
121