Evenimentele Ultimelor Zile

Evenimentele Ultimelor Zile
Nu am nici cea mai vagă cunoștinţă cu privire la timpul pronunţat de glasul lui Dumnezeu. Am
auzit data proclamată, dar, după ce mi-am revenit din viziune, nu am putut să mi-o reamintesc. Prin
faţa mea au trecut scene atât de emoţionante și de solemne, încât nimic nu este în stare să le descrie.
Pentru mine, totul a fost o realitate vie, pentru că, la încheierea acestor scene, a apărut marele nor alb
pe care stătea Fiul omului. – Selected Messages, cartea 1, 1888, p. 76.
Groaza celor pierduţi
Când pământul se va clătina încoace și încolo, întocmai ca un om ameţit, când cerurile se vor
clătina și ziua cea mare a lui Dumnezeu va veni, cine va fi în stare să reziste? Cuprinși de o spaimă
de moarte, ei privesc spre acea scenă de care zadarnic încearcă să scape. „Iată că El vine pe nori. Și
orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1,7). Cei nemântuiţi rostesc blesteme nesăbuite împotriva naturii
neînsufleţite – dumnezeul lor: „Munţilor și stâncilor cădeţi peste noi și ascundeţi-ne de faţa Celui ce
șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului” (Apocalipsa 6,16). – That I May Know Him, 1896,
p. 356.
Când glasul lui Dumnezeu va întrerupe captivitatea poporului Său, va avea loc o teribilă
deșteptare a acelora care au pierdut totul în marea luptă a vieţii... Câștigul unei vieţi întregi este
pierdut într-o clipă. Cei bogaţi jelesc distrugerea caselor lor măreţe și risipirea aurului și a argintului
lor... Nelegiuiţii sunt plini de părere de rău, dar nu din cauza indiferenţei lor păcătoase faţă de
Dumnezeu și faţă de semenii lor, ci pentru că Dumnezeu a biruit. Ei se plâng pentru rezultat, dar nu
le pare rău de nelegiuirea lor. – The Great Controversy, 1911, p. 654.
Isus coboară cu putere și cu slavă
Curând, apare la răsărit un nor mic și negru, cam de o jumătate de palmă. Este norul care Îl
înconjoară pe Mântuitorul și care, de la distanţă, pare învăluit în întuneric. Poporul lui Dumnezeu
știe că acesta este semnul Fiului omului. Într-o tăcere solemnă, ei privesc norul care, pe măsură ce
se apropie de pământ, devine din ce în ce mai luminos și mai plin de slavă, asemenea unui nor mare
și alb, având în partea de jos o slavă ca un foc mistuitor, iar deasupra, curcubeul legământului. Isus
vine pe nor ca un biruitor puternic...
O mulţime nenumărată de îngeri sfinţi Îl însoţesc în drumul Său, intonând imnuri cerești
melodioase. Cerul pare plin de forme strălucitoare – „zece mii de ori zece mii și mii de mii”
(Apocalipsa 5,11). Nici o pană omenească nu poate descrie scena, nici o minte muritoare nu este
capabilă să-și închipuie splendoarea ei...
Împăratul împăraţilor coboară pe nor, învăluit în foc strălucitor. Cerurile se înfășoară ca un sul
de pergament, pământul tremură înaintea Lui și fiecare munte și insulă sunt mutate din locul lor. –
Idem, p. 640-642.
Reacţia celor care L-au străpuns
Cei care au jucat rolul cel mai important în lepădarea și răstignirea lui Hristos ies din morminte
pentru a-L vedea așa cum este, iar cei care L-au respins văd cum sfinţii sunt preamăriţi, fiind tocmai
146