Evenimentele Ultimelor Zile

Plaga a șaptea și învierea specială
Evenimentele Ultimelor Zile
Capitolul 19 — Revenirea Domnului Hristos
Va fi „un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un
cutremur așa de mare” (Apocalipsa 16,17.18). Firmamentul pare să se deschidă și să se închidă. Slava
de la tronul lui Dumnezeu pare să străbată cerul ca un fulger. Munţii se clatină ca trestia bătută de
vânt și peste tot sunt împrăștiate bucăţi de stânci... Pământul întreg se agită și se umflă ca valurile
mării. Scoarţa lui se rupe în bucăţi. Chiar și temeliile lui par să cedeze. Lanţuri de munţi se scufundă.
Insule locuite dispar... Porturile mărilor, care au devenit asemenea Sodomei, prin nelegiuirea lor,
sunt înghiţite de apele înfuriate... Mari pietre de grindină, fiecare „în greutate de un talant”
(Apocalipsa 16,19-21), își fac opera de nimicire.
Mormintele se deschid și „mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru
viaţă veșnică și alţii pentru ocară și rușine veșnică” (Daniel 12,2). Toţi cei care au murit în credinţa
soliei îngerului al treilea ies din morminte în slavă, ca să audă legământul de pace al lui Dumnezeu
cu aceia care au ţinut Legea Lui. „Și cei ce L-au străpuns” (Apocalipsa 1,7), cei ce L-au batjocorit și
au râs de chinurile Lui, cei mai cruzi împotrivitori ai adevărului Său și ai poporului Său sunt înviaţi,
ca să-L privească pe Hristos în slava Sa și să vadă onoarea acordată celor credincioși și ascultători.
– The Great Controversy, 1911, p. 636, 637.
Dumnezeu anunţă timpul venirii lui Hristos
Nori întunecaţi și grei veneau și se izbeau unul de altul. Cerul s-a împărţit în două și s-a făcut
sul. Apoi, am putut să privim prin spaţiul deschis spre Orion, de unde vedea glasul lui Dumnezeu. –
Early Writings, 1851, p. 41.
Curând, am auzit glasul lui Dumnezeu 29 , asemenea multor ape, care ne-a spus ziua și ceasul
venirii lui Isus. Sfinţii în viaţă, în număr de o sută patruzeci și patru de mii, au știut și au înţeles
glasul, în timp ce nelegiuiţii credeau că a fost un tunet și un cutremur de pământ. – Idem, p. 15.
Dumnezeu declara ziua și ceasul venirii lui Isus și pronunţa legământul veșnic cu poporul Său.
El rostea o frază, apoi Se oprea, în timp ce cuvintele Sale se rostogoleau spre pământ. Israelul lui
Dumnezeu stătea cu ochii aţintiţi în sus, ascultând cuvintele care veneau din gura lui Iehova și care
ajungeau pe pământ asemenea zgomotului asurzitor al celui mai puternic tunet. Era înspăimântător
de solemn! La sfârșitul fiecărei propoziţii, sfinţii strigau: „Glorie, Aleluia!” Faţa lor era luminată de
slava lui Dumnezeu și strălucea de slavă, așa cum a strălucit faţa lui Moise când a coborât de pe
Sinai. Nelegiuiţii nu puteau să-i privească din cauza slavei. Când binecuvântarea fără de sfârșit a fost
rostită asupra acelora care Îl onoraseră pe Dumnezeu prin sfinţirea Sabatului Său, a izbucnit un strigăt
puternic de biruinţă asupra fiarei și a chipului ei. – Early Writings, 1858, p. 285, 286.
29
Glasul lui Dumnezeu este auzit, de repetate ori, în perioada imediat precedentă revenirii lui Isus. (Vezi The Great Controversy, p. 632, 633,
636, 638, 640, 641).